Normalizarea deficitului bugetar și impactul creșterii salariilor
Valentin Lazea, economistul șef al BNR, atrage atenția asupra nerespectării regulilor de prudență fiscală în România în ultimii 35 de ani. Potrivit acestuia, deficitele mari au fost normalizate în discursul public, iar teoria „wage-led growth” a condus la inflație și deficit extern. Majorările discreționare ale pensiilor, toate finanțate prin împrumuturi, au contribuit la această situație.
Lazea subliniază că deficitul bugetar de 3% a devenit o țintă acceptată, nu doar o limită superioară pentru anii de recesiune. Această normalizare a fost realizată prin două afirmații false: prima, că deficitul de 3% din PIB este un obiectiv normal, și a doua, că nivelul deficitului nu este relevant atâta timp cât acesta este echivalat cu nivelul investițiilor.
Creșterea salariilor și dezechilibrele economice
În plus, Lazea observă că salariile au crescut mai repede decât productivitatea, generând inflație și cerere externă, ceea ce a dus la dezechilibre externe. Teoria „wage-led growth” a presupus că stimularea cererii interne ar crea o ofertă corespunzătoare, lucru care nu s-a întâmplat în realitate. Cererea în exces a dus la deficit extern, fără a genera ofertă în România.
De asemenea, economistul menționează că salariile din sectorul serviciilor au crescut mai repede decât cele din sectorul bunurilor exportabile, distorsionând corelația dintre salarii și productivitate. Totuși, Lazea recunoaște că salariile profesorilor și medicilor ar fi trebuit să fie ajustate mai devreme, pentru a se alinia la productivitatea generată de sectorul tradables.
Deficitul și Impactul Creșterii Salariilor și Pensiilor
Conform economistului BNR, Lazea, creșterea salariilor nete a depășit semnificativ productivitatea muncii în 13 din cei 17 ani analizați, având o creștere cumulată de 4,05 ori față de 1,73 ori pentru productivitate. Această discrepanță a dus la o creștere a inflației, un fenomen circular în care salariile mai mari contribuie la inflație, care, la rândul său, generează cerințe pentru salarii și mai mari.
Lazea subliniază, de asemenea, că majorarea pensiilor a depășit creșterea salariilor, încălcând principiul sistemului de pensii PAYG, prin care pensiile sunt susținute de contribuțiile la asigurările sociale. Asta a condus la o creștere a pensiei medii de 4,50 ori, în comparație cu creșterea salariului mediu net de 4,05 ori. Această situație a fost rezultatul unor decizii politice fără fundament economic, în special în anii 2008, 2009, 2020 și 2024.
Un alt aspect criticat de Lazea este finanțarea cheltuielilor permanente, cum ar fi salariile și pensiile, din venituri temporare, precum împrumuturile. El avertizează că statul nu poate promite creșteri masive de pensii și salarii fără surse interne de finanțare, având în vedere că sursele externe pot dispărea oricând.
În concluzie, Lazea consideră că orice creștere a salariilor și pensiilor care depășește productivitatea este o iluzie în următorii ani, având în vedere presiunea fiscală existentă. Salariile bugetarilor și pensiile reprezintă deja peste 80% din veniturile fiscale, care sunt printre cele mai mici din Europa, cu excepția Irlandei.
