Valentin Lazea, economistul șef al BNR, atrage atenția asupra măsurilor recente propuse pentru reducerea deficitului bugetar, care includ soluții „originale” și puțin testate în alte state europene. În căutarea unor noi surse de venituri, autoritățile au sugerat impozite nestandard, precum taxa de solidaritate și taxa pe tranzacții financiar-bancare, alăturându-se altor taxe deja existente, precum taxa pe stâlp. Aceste măsuri, cu randament incert, generează nemulțumiri în rândul sectoarelor afectate.
Un alt aspect important este frecvența modificărilor fiscale, evidențiat de studiul „Modificările noului Cod fiscal: inventar și impact (2015-2023)”, care arată că în această perioadă au fost implementate 554 de modificări fiscale prin 107 acte normative. Lazea sugerează că ar fi mai eficient să se imite sistemele fiscale ale altor state în tranziție, cum ar fi Polonia, care a avut succes în stabilizarea macroeconomică.
Comparativ, Polonia colectează venituri bugetare de aproximativ 42% din PIB și are cheltuieli de 48%, în timp ce România are venituri de 33% din PIB și cheltuieli de 42%. Această diferență de capacitate fiscală se reflectă și în aspecte precum cheltuielile de apărare, ratingul de credit și apartenența la organizații internaționale precum OECD.
Diferența structurală și culturală dintre cele două țări se poate explica printr-un contract social mai eficient în Polonia, unde cetățenii sunt dispuși să contribuie mai mult la buget, având încredere că statul va oferi servicii sociale mai bune. Aceasta este influențată de educația primită din familie și din școală.
Analizând sistemul de impozitare din Polonia, economistul șef al BNR, Lazea, subliniază că România impozitează mai puțin capitalul, munca și consumul. De exemplu, cota standard a impozitului pe profit este de 19% în Polonia, comparativ cu 16% în România. De asemenea, impozitul pe salarii este de 12% pentru salariile mici în Polonia, dar ajunge la 32% pentru cei care depășesc 10.000 zloți/lună, în contrast cu cota de 10% aplicată în România.
Lazea continuă să compare contribuțiile sociale, care sunt de 43% în Polonia, față de 37,75% în România. De asemenea, cota standard de TVA în Polonia este de 23%, în timp ce în România este de 19%. Aceste observații sugerează că fiscalitatea din România nu este excesivă, conform unei analize obiective.
El subliniază însă că, în România, rareori se realizează analize obiective, iar analiștii economici tind să acționeze ca lobby pentru sectorul de afaceri. În plus, Lazea menționează că taxa de solidaritate, aflată pe agenda actuală, nu este altceva decât un impozit progresiv sub un alt nume, care a existat în economiile liberale din întreaga lume. Concluzionând, economistul recomandă României să adopte modele fiscale care au demonstrat succes în alte țări, în loc să continue să experimenteze.
