Japonia, amenințată de trei țări după al Doilea Război Mondial
Japonia se confruntă cu cea mai gravă amenințare la adresa securității sale de după al Doilea Război Mondial, din cauza intensificării activităților militare ale Chinei, Rusiei și Coreei de Nord, a declarat ministrul nipon al apărării, Gen Nakatani. „Ordinea mondială actuală este grav amenințată, iar Japonia se află într-o situație de securitate complexă”, a adăugat acesta în raportul anual al ministerului.
Raportul subliniază că activitățile militare ale Chinei sunt o „provocare strategică fără precedent”, Beijingul îmbunătățindu-și rapid capacitățile militare și intensificându-și acțiunile în regiune, în special în jurul Insulelor Senkaku. Acestea sunt controlate de Japonia, dar revendicate de China, care le numește Insulele Diaoyu.
Documentul de 34 de pagini evidențiază o rivalitate tot mai acerbă între China și Statele Unite, aliatul principal al Japoniei. „Echilibrul global al puterii se schimbă dramatic, iar concurența interstatală se intensifică”, se menționează în raport. De asemenea, activitățile militare chineze în jurul insulei Taiwan reprezintă o altă amenințare semnificativă.
Jiang Bin, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din China, a reacționat, afirmând că Japonia „exagerează amenințarea chineză” și se amestecă în afacerile interne ale Chinei. Acesta a acuzat Japonia că „inventează narațiuni false” pentru a justifica relaxarea restricțiilor militare impuse de Constituția sa postbelică.
Japonia și amenințările postbelice
Japonia a identificat trei țări ca fiind cea mai gravă amenințare după al Doilea Război Mondial, subliniind impactul pe care militarismul din trecut îl are asupra relațiilor sale cu vecinii. Potrivit unui post american de televiziune, această situație continuă să influențeze interacțiunile Japoniei cu diverse națiuni din regiune.
În acest context, Jiang a declarat: „Îndemnăm partea japoneză să învețe din istorie, să înceteze calomniile și acuzațiile la adresa Chinei.” Această afirmație evidențiază tensiunile persistente și necesitatea unui dialog constructiv în zona Asiatică.
