Mobilitatea bunurilor reprezintă un aspect crucial pentru interconectarea economiilor, în special când este vorba despre bunuri cu o valoare ridicată, care implică adesea finanțare internațională. În acest context, se evidențiază interacțiunea dintre Convenția din 2001 privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile, cunoscută sub numele de „Convenția de la Cape Town”, și reglementările din dreptul român referitoare la publicitatea mobiliară.
O întrebare esențială care se ridică este: este suficientă înregistrarea în registrul internațional pentru a produce efecte și în România? Această problemă devine relevantă atunci când bunurile, cum ar fi motoarele de aeronave, ajung pe teritoriul României. Convenția de la Cape Town, împreună cu Protocolul din 2001, reglementează un sistem unic de garanții internaționale, similar ipotecilor mobiliare conform Codului Civil Român.
România dispune de un registru propriu de publicitate, Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM), reglementat de Legea nr. 297/2018. Acest registru asigură evidența priorității în caz de executare silită și publicitatea actelor juridice, dar nu stipulează clar dacă și în ce mod o garanție internațională, cum ar fi cea constituită conform Convenției de la Cape Town, ar trebui înscrisă în RNPM.
Conform articolului 2359 din Codul Civil, garanțiile reale pentru nave și aeronave sunt reglementate de legi speciale, iar ratificarea Convenției de la Cape Town îi conferă statutul de lege specială în dreptul intern. Totuși, există un conflict între normele internaționale stabilite de Convenție și dispozițiile naționale. Articolul 2630 din Codul Civil prevede că ipoteca înregistrată conform legii locului unde se află bunul își păstrează rangul de prioritate într-un alt stat, cu condiția respectării cerințelor de publicitate prevăzute de legislația acestuia.
Astfel, este obișnuit ca ipotecile asupra echipamentelor aeronautice să fie înregistrate atât în registrul internațional, cât și în RNPM. Această practică este prudentă, deoarece menținerea rangului garanției în România necesită, de regulă, înscrierea în RNPM atunci când bunul este mutat pe teritoriul român.
Publicitatea Transfrontalieră: Convenția de la Cape Town și RNPM
În contextul Convenției de la Cape Town, România a emis declarații importante referitoare la regimul de garanții internaționale. Astfel, conform articolului 39 alineatul (1) lit. b) din Convenție, România afirmă că nicio prevedere a acesteia nu afectează dreptul său de a sechestra sau reține bunuri, în conformitate cu legislația națională, pentru plata sumelor datorate de către diverse organisme sau furnizori de servicii publice.
De asemenea, conform dispozițiilor articolului 54 alineatul (2), mijloacele de atac ale creditorului care nu necesită sesizarea instanței pot fi exercitate doar cu autorizarea instanței din România. Această reglementare subliniază importanța respectării procedurilor legale în ceea ce privește accesul creditorilor la bunurile debitorilor.
România va aplica, conform articolului XXX alineatul (1) din Protocolul referitor la echipamentele mobile, articolul VIII din acest protocol, ceea ce va influența modul de gestionare a garanțiilor internaționale.
Concluzie și Propunere de Lege Ferenda
În lumina acestor declarații și a necesității de protejare a creditorilor ipotecari, se propune înscrierea ipotecii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) pentru a asigura rangul și opozabilitatea în România. De asemenea, având în vedere absența unei norme exprese care să recunoască automat garanțiile înregistrate în Registrul internațional, este recomandabil ca Legea 297/2018 să fie revizuită pentru a clarifica regimul de prioritate al garanțiilor în conformitate cu Convenția de la Cape Town.
