Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp devine o provocare constantă, marcată de refuzuri din partea medicilor din motive religioase și morale. Deși legislația permite avortul, multe femei se confruntă cu dificultăți în accesarea acestei proceduri, în special în spitalele publice.
O anchetă realizată de Digi24, în cadrul campaniei „Pacient în România”, a scos la iveală că sute de medici din spitalele de stat refuză să efectueze avorturi din motive personale, lăsând femeile fără opțiuni. Ministerul Sănătății recunoaște existența acestei probleme, dar nu oferă soluții concrete pentru a îmbunătăți situația.
Experiențele traumatizante ale pacientelor
Ana, o tânără din Iași, povestește despre dificultățile întâmpinate în încercarea de a obține un avort. După ce a aflat că este însărcinată, a încercat să se oprească din sarcină la trei clinici private, dar a fost refuzată. La una dintre clinici, medicul i-a spus că sarcina este „prea lungă”, iar la alta a fost tratată cu dispreț, lăsând-o să plângă pe masa de consultație.
În cele din urmă, Ana a găsit o clinică privată unde a fost tratată cu respect și umanitate, dar costul procedurii, de 3.000 de lei, reprezenta o povară enormă pentru ea. Aceasta subliniază că, pentru femeile cu venituri reduse, accesarea avortului într-o clinică privată devine practic imposibilă.
Refuzul medicilor și implicațiile financiare
Organizațiile pentru drepturile femeilor atrag atenția asupra refuzurilor medicilor, care adesea au la bază nu doar considerente morale, ci și motive financiare. Andrada Cilibiu, activistă la Centrul FILIA, afirmă că medicii care refuză avorturile în spitalele de stat adesea oferă aceste servicii în clinicile private, transformând femeile în „marfă” din perspectiva costurilor.
În concluzie, deși avortul este legal în România, realitatea demonstrează că femeile se confruntă cu obstacole semnificative în accesarea acestui drept, iar sistemul de sănătate nu le oferă sprijinul necesar.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, accesul la avort rămâne o provocare majoră, în ciuda faptului că acest drept este garantat legal. Maternitatea Cuza Vodă din Iași este un exemplu relevant, având 41 de medici ginecologi, niciunul dintre ei fiind dispus să efectueze avorturi la cerere, invocând motive personale și religioase. Aceștia afirmă că refuzurile sunt bazate pe considerente morale și impactul emoțional al procedurilor.
Într-un studiu realizat de Digi24, din 200 de spitale publice contactate, doar 87 au răspuns, iar dintre acestea, 49 nu au niciun medic dispus să efectueze întreruperi de sarcină la cerere. Această situație evidențiază o problemă serioasă în sistemul de sănătate, unde multe femei se confruntă cu refuzuri repetate, afectându-le sănătatea psihologică.
Impactul psihologic al refuzurilor
Decizia de a întrerupe o sarcină este deja dificilă, iar refuzurile repetate amplifică vulnerabilitatea femeilor. Carmen Ioniță, psiholog, subliniază că femeile se confruntă cu un dezechilibru de putere între pacientă și medic, ceea ce contribuie la traumele psihologice pe care le resimt. Activista Andrada Cilibiu de la Centrul FILIA îndeamnă la recunoașterea faptului că accesul la avort rămâne un drept doar pe hârtie pentru multe femei.
Cazuri specifice de refuz
Un aspect alarmant este că femeile cu sarcini diagnosticată cu malformații fetale severe sau cele rezultate din viol se lovesc de aceleași obstacole. Monica, o pacientă din București, împărtășește experiența sa tristă, menționând că a întâmpinat refuzuri de la mai mulți medici, chiar și în circumstanțe dificile, ceea ce a dus la o stare de frustrare și descurajare.
Aceste cazuri subliniază nu doar dificultățile întâmpinate de femei în accesarea avortului, ci și nevoia urgentă de reformă în sistemul medical pentru a asigura respectarea dreptului la sănătate reproductivă.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este un drept legal, însă în practică, accesul la această procedură se dovedește a fi o adevărată provocare. Medicii refuză adesea să efectueze întreruperi de sarcină din motive religioase, ceea ce generează o suferință considerabilă pentru femei.
Refuzuri și stigmatizare
Femeile care se confruntă cu sarcini nedorite, inclusiv victimele violului, se lovesc de o lipsă cronică de acces la servicii de întrerupere de sarcină. Andrada Cilibiu, expert în domeniu, subliniază că multe dintre acestea se simt izolate și stigmatizate, întâmpinând refuzuri constante din partea personalului medical. „Am avut de-a lungul timpului mai multe astfel de cazuri, fete minore, persoane majore care au trecut printr-o situație de violență sexuală și nu au putut accesa o întrerupere de sarcină într-un spital de stat,” afirmă Cilibiu.
Influența Bisericii Ortodoxe
Biserica Ortodoxă din România are o influență majoră asupra percepției și tratamentului avortului. Pe site-ul Patriarhiei Române, avortul este descris ca un „păcat greu” care „ucide ființe umane”. Biserica susține că toate sarcinile, inclusiv cele rezultate din viol sau incest, ar trebui duse la termen, iar copiii născuți astfel ar trebui dați spre adopție. Singura excepție admisă este cazul în care viața femeii este pusă în pericol.
Situația în spitale
În ciuda existenței unor medici dispuși să efectueze avorturi, multe spitale din România raportează zero întreruperi de sarcină. De exemplu, Spitalul Municipal Rădăuți citează tradiția sa în nașteri naturale și refuzul de a întrerupe sarcina, chiar și în cazurile de malformații. Alte unități spitalicești, precum Spitalul Municipal Mangalia, nu au medici dispuși să efectueze avorturi, invocând misiunea de a salva vieți.
Voci progresiste în sistemul medical
În contrast cu viziunea conservatoare predominantă, există și medicii tineri care își doresc o abordare mai deschisă. Marc Anton Cruceanu, un medic ginecolog rezident, subliniază că tinerii medici se confruntă cu un paradox: „Obiecția de conștiință este, așa cum ne așteptăm, predominantă la medicii de generația trecută, de 50-60 de ani,” afirmă el, evidențiind nevoia de schimbare în mentalitatea medicală.
Astfel, deși avortul este un drept recunoscut în România, realitatea este una plină de obstacole, refuzuri și stigmatizare, ceea ce transformă accesul la acest serviciu într-o adevărată dramă pentru multe femei.
Exclusiv: Avortul în România – Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este legal, dar în practică, multe femei se confruntă cu obstacole semnificative. O pacientă din Sibiu, Iulia, a împărtășit o experiență traumatizantă cu un medic ginecolog care a refuzat să o ajute, afirmând că „este voia lui Dumnezeu” să păstreze sarcina, în ciuda dorinței sale de a renunța la aceasta.
Deciziile legate de avort sunt adesea dificile și vin după sesiuni de consiliere. Psihologul Carmen Ioniță avertizează că obligarea unei mame să ducă la termen o sarcină pe care nu și-o dorește poate afecta dezvoltarea emoțională și psihologică a copilului. „Dacă mama e copleșită, atunci nici copilul nu are multe șanse să se dezvolte sănătos”, spune aceasta.
Refuzurile nu se termină la cabinetul medicului, ci continuă și în farmacii. Iulia a încercat să obțină medicamentele abortive, dar multe farmacii au refuzat să i le vândă, fără a verifica dacă acestea sunt disponibile. Această situație subliniază disfuncționalitățile între teorie și practică în ceea ce privește avortul în România.
Deși există protocoale clare, implementarea lor este deficitară. Elvira Brătilă, președinta Societății de Obstetrică și Ginecologie, menționează că femeile ar trebui să aibă acces la rețete pentru avort medicamentos, dar realitatea este că multe spitale nu oferă aceste servicii, lăsând paciente fără sprijin.
Refuzul medicilor de a efectua avorturi poate duce la situații periculoase, inclusiv la recurgerea la metode clandestine, amintind de perioada regimului comunist, când multe femei și-au pierdut viața din cauza avorturilor ilegale. Această realitate reflectă un contrast profund între legislația teoretică și implementarea ei practică în România.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, deși avortul este legal, realitatea este mult mai complexă. Medicii refuză adesea să efectueze procedura din motive religioase, iar acest lucru duce la situații grave pentru sănătatea femeilor. Andrada Cilibiu, reprezentantă a Centrului FILIA, subliniază problema colectării datelor relevante și menționează cazuri alarmante în care femeile au murit în urma unor tentative de avort auto-provocate sau din cauza lipsei îngrijirii necesare după un avort spontan. Aceste informații sugerează că avorturile clandestine continuă să fie o realitate în România.
Avorturi clandestine și riscuri pentru sănătate
Două spitale din România au recunoscut că avortul clandestin este încă practicat. Spitalul Județean de Urgență Craiova a declarat că este dificil de estimat numărul exact al acestor intervenții, deoarece multe paciente aleg să ascundă informațiile. Estimările din perioada 2024-2025 indică aproximativ 72 de avorturi provocate și 18 fără succes. Un alt spital, Județean de Urgență Constanța, a confirmat, de asemenea, lipsa de transparență în raportarea acestor cazuri.
Mituri și presiune psihologică
În jurul avortului circulă numeroase mituri, multe dintre ele fiind propagate de cadre medicale sau lideri religioși. Multe paciente își exprimă temerile legate de riscuri exagerate, cum ar fi infertilitatea sau efecte devastatoare asupra sănătății. Cilibiu semnalează că unele clinici folosesc mesaje menite să sperie pacientele, aducând în discuție idei false precum „o să îți arate uterul ca după un accident de mașină” sau „nu o să mai poți face copii niciodată”. Aceste tactici generează o presiune psihologică considerabilă asupra femeilor, mai ales când sunt invocate argumente religioase care le determină să se simtă vinovate pentru deciziile lor.
Clarificarea riscurilor medicale
Un mit frecvent întâlnit este cel că avortul ar conduce automat la infertilitate. Marc Anton Cruceanu, medic ginecolog rezident, explică faptul că riscurile depind de modul în care este efectuat avortul. Femeile care apelează la metode neconvenționale pot suferi leziuni grave, care ar putea duce la probleme de fertilitate. În contrast, un avort realizat în condiții legale, de către profesioniști, minimizează semnificativ aceste riscuri.
În concluzie, avortul în România rămâne un subiect delicat, cu implicații profunde atât pentru sănătatea femeilor, cât și pentru drepturile lor. Este esențial ca femeile să aibă acces la informații corecte și servicii medicale adecvate pentru a putea lua decizii informate.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este legal până la 14 săptămâni, dar accesul la servicii sigure este grav afectat de refuzurile medicilor, care citează motive religioase. Organizațiile nonguvernamentale, precum FILIA, atrag atenția asupra necesității de a transforma acest drept teoretic într-unul accesibil efectiv pentru toate femeile.
Cereri ale organizațiilor nonguvernamentale
Reprezentanta FILIA, Andrada Cilibiu, afirmă: „Cerem ca fiecare unitate medicală să aibă cel puțin un medic angajat sau colaborator dispus să ofere întrerupere de sarcină la cerere. Nu vrem să obligăm inima sau conștiința nimănui, dar instituția în sine trebuie să asigure acest serviciu.”
Printre solicitările organizațiilor se numără:
- Decontarea avorturilor la cerere de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în special în cazuri de malformații sau viol;
- Plafonarea tarifelor pentru a elimina barierele financiare;
- Introducerea unor proceduri clare pentru gestionarea refuzurilor medicilor;
- Informarea corectă a femeilor asupra drepturilor și opțiunilor medicale;
- Combaterea stigmatului social și promovarea educației sexuale și reproductive.
Provocările legislative
Andrada Cilibiu subliniază că sprijinul din partea Ministerului Sănătății este insuficient, iar legislația ambivalentă creează obstacole în accesul la servicii reproductive. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, recunoaște dificultățile, dar menționează că „medicul nu poate fi obligat să realizeze această procedură” și că ministerul se străduiește să informeze pacienții cu privire la opțiunile disponibile.
Comparativ cu alte țări europene
În contrast cu România, multe țări europene au reglementări mai permisive în ceea ce privește avortul. De exemplu, Olanda și Suedia oferă servicii gratuite și acces rapid la avort, în timp ce în Polonia și Malta, influența religioasă duce la restricții severe, avortul fiind aproape total interzis.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în 2022, România a înregistrat peste 28.000 de întreruperi de sarcină, jumătate dintre acestea fiind la cerere, evidențiind astfel nevoia urgentă de reformă în sistemul de sănătate în ceea ce privește accesul la servicii reproductive.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este recunoscut ca un drept legal, dar în practică se confruntă cu numeroase obstacole. Medicii refuză adesea să efectueze procedura din motive religioase, ceea ce duce la dificultăți pentru femeile care doresc să acceseze acest serviciu medical.
Un aspect esențial care agravează situația este lipsa unei strategii de prevenție și educare a tinerilor în privința metodelor de contracepție. În școli, educația sexuală este aproape inexistentă, ceea ce contribuie la o neînțelegere a opțiunilor disponibile și la creșterea numărului de sarcini nedorite.
Informațiile privind procedurile de avort în unitățile medicale din țară sunt esențiale pentru a înțelege dimensiunea acestei probleme. Consultați AICI datele primite de Digi24, care evidențiază dificultățile întâmpinate de paciente.