Consiliul Fiscal avertizează: „România nu își poate permite un deficit de 9% din PIB pe termen lung”
Proiectul actualei rectificări bugetare preconizează o revizuire marginală a proiecțiilor anterioare, menținând neschimbată ținta de deficit bugetar de 8,4% din PIB, echivalentul a 159,8 miliarde lei, conform opiniei preliminare a Consiliului Fiscal (CF) cu privire la proiectul celei de-a doua rectificări a bugetului general consolidat pentru anul 2025. Consiliul Fiscal subliniază că atât veniturile, cât și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat sunt diminuate cu aproximativ 1,8 miliarde lei.
„Proiectul actualei rectificări operează o revizuire marginală a proiecțiilor de la rectificarea precedentă, menținând neschimbată ținta de deficit bugetar de 8,4% din PIB (159,8 miliarde lei); atât veniturile, cât și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat sunt diminuate cu circa 1,8 miliarde lei”, se menționează în document. CF precizează că analiza revizuirilor propuse pentru principalele categorii de venituri și cheltuieli arată o ajustare a acestora în raport cu execuția bugetară pe primele 10 luni ale anului, creând premisele pentru respectarea noilor ținte propuse. Principala incertitudine pe partea de venituri și cheltuieli rămâne legată de nivelul de absorbție al fondurilor europene.
Pe partea de cheltuieli, execuția la 10 luni indică o creștere de 9,9%, mai redusă față de cea a veniturilor, dar și o temperare a dinamicii față de nivelul programat de 14,4%. CF apreciază că noile coordonate ale construcției bugetare rămân compatibile cu un deficit bugetar cash în jur de 8,4% din PIB în 2025. „În 2026, măsurile fiscal-bugetare adoptate în a doua jumătate a anului 2025 ar putea conduce la un deficit în jur de 6,5% din PIB, ceea ce ar reprezenta o ajustare remarcabilă față de nivelul din 2024 și în linie cu angajamentele asumate de România”, adaugă CF.
Consiliul Fiscal subliniază că Guvernul României a revizuit ținta de deficit cash și ESA pentru acest an la 8,4% din PIB, considerând că este un nivel ambițios, dar realizabil. În lipsa măsurilor de corecție, deficitul bugetar ar fi depășit 9% din PIB. „Corecția bugetară poate fi punctul de inflexiune în restabilirea încrederii în finanțele publice din România, dar procesul este anevoios și va dura mai mulți ani”, afirmă CF.
Instituția avertizează că afirmația că ajustarea deficitului bugetar ar duce la o criză economică omite faptul că România nu poate perpetua deficite de circa 9% din PIB, riscând o criză a datoriei publice. CF menționează că nivelul veniturilor fiscale în România este foarte scăzut (28,7% din PIB), comparativ cu 35% în Cehia, 35% în Ungaria, 37,5% în Polonia și 40,1% media UE în anul 2024. O colectare mai bună a veniturilor fiscale este considerată o problemă de siguranță națională, având în vedere nevoile bugetului public și contextul internațional.
Consiliul Fiscal subliniază că ajustarea deficitului bugetar nu se poate face exclusiv pe partea de cheltuieli. „Teza potrivit căreia s-ar putea obține o colectare imediată mult mai bună de taxe și impozite, care să evite schimbări în regimul fiscal, este iluzorie”, afirmă CF. De asemenea, este nevoie de o reducere semnificativă a cheltuielilor bugetare, având în vedere urgența corecției.
Investițiile publice, inclusiv cele finanțate din fonduri europene, sunt estimate la circa 7,8% din PIB, ceea ce este relevant în contextul în care în 2026 se termină finanțarea din PNRR. Aceste investiții pot atenua impactul contracționist al corecției bugetare. CF subliniază că dimensiunea deficitelor gemene singularizează România în cadrul UE și că corecția bugetară este esențială pentru menținerea încrederii în moneda națională.
În concluzie, CF afirmă că reducerea evaziunii fiscale este obligatorie în perioada următoare și reprezintă o cale de a reduce deficitul bugetar și după 2026. Reforma ANAF, inclusiv digitalizarea, este considerată esențială în acest scop. Măsuri de sprijin pentru unele activități economice pot fi realizate prin fonduri europene și credite fiscale; însă corecția bugetară exclude un impuls fiscal pozitiv, iar politica monetară nu poate fi relaxată, având în vedere necesitatea de a preveni presiuni asupra monedei naționale.
