Austeritatea reînvie schimbările naturale: internetul este inundat de oferte de barter
Odată cu creșterea prețurilor, numărul celor care apelează la trocuri a crescut semnificativ, amintind de începuturile comerțului. Site-urile de publicitate sunt acum pline de anunțuri de schimburi în natură. Românii schimbă aproape orice: cai, mașini sau trotinete în schimbul laptopurilor. O simplă căutare pe internet evidențiază varietatea acestor oferte. De exemplu, unii propun un cal la schimb cu alte animale, alții oferă o mașină în schimbul unei rulote, iar unii oferă cărucioare pentru copii în schimbul altor obiecte.
Un bărbat oferă baloți de paie pentru berbecuți, explicând că, dat fiind că hrana animalelor este scumpă și greu de găsit, acest schimb este avantajos pentru el. „Am eu nevoie de câteva animale pentru consum propriu și nu sunt genul care să cumpere din comerț. Unii ciobani au nevoie de mâncare pentru animale și poate nu au bani să cumpere. Eu am nevoie tot așa și nu iau de la intermediari,” a spus acesta.
Din punct de vedere economic, creșterea schimburilor nu este un semn pozitiv, ci mai degrabă o indicație a încetinirii circulației banilor. În vremuri de austeritate, oamenii caută să obțină produsele dorite cu eforturi financiare minime. Dacian Palladi, economist, a menționat: „Oamenii încearcă să-și satisfacă nevoile evitând folosirea numerarului și schimbând bunuri de care nu au nevoie, în schimbul altor bunuri pe care și le doresc. Dacă e un semn de criză sau de… hai să-i spunem, mie îmi place că e inventivitate, are ceva fain chestia asta ca idee și e un tip de mobilitate comercială socială. Dar, pe de altă parte, poate fi și îngrijorător, pentru faptul că numerarul este mai puțin, se încearcă conservarea lui.”
Schimbul de produse este un obicei vechi în rândul românilor de la țară, provenind din satul tradițional românesc, unde era mai mult un ajutor decât un schimb propriu-zis. Janeta Ciocan, etnolog, a explicat: „Era un mod de a-ți procura unele produse sau de a primi un ajutor. De exemplu, un olar își dădea oalele. Dacă primea grâu în schimbul oalei, atunci oala era umplută o dată. Dacă primea cartofi, oala se umplea de două ori. Banul nu se folosea, se folosea foarte rar.”
Cu toate acestea, schimburile fără chitanță nu sunt lipsite de riscuri, precum frauda sau primirea de produse falsificate.
