O poveste cutremurătoare: ultimele clipe ale jurnalistei ucrainene, transformată într-o mumie de brutalitatea războiului
Mărturia unui soldat ucrainean eliberat recent confirmă cele mai sumbre scenarii despre ultimele zile ale jurnalistei Viktoria Roșchina, capturată de forțele ruse în 2022. Tânăra de 27 de ani a fost transportată în stare critică spre închisoarea Sizo-3 din Kizel, unde ar fi murit după doar opt zile, prezentând urme evidente de violență.
Ancheta internațională arată că Rusia nu a oferit niciodată un certificat de deces familiei, iar rămășițele sale au indicat tortură și posibilă strangulare. Roșchina fusese capturată în vara anului 2022, în timp ce relata din spatele liniilor inamice, fiind una dintre cei aproximativ 16.000 de civili reținuți de Rusia de la începutul invaziei pe scară largă.
Un soldat ucrainean din regimentul Azov, eliberat în această vară, a făcut public un set de informații care confirmă că Viktoria Roșchina a murit după transportul său la Sizo-3. El a călătorit în același vagon și a văzut-o pentru prima dată când a trecut prin coridor spre toaletă. „Am văzut-o. A trecut pe lângă compartimentul nostru”, a spus soldatul, adăugând că „purta o rochie subțire, bleu, de vară, cu flori. Avea și teniși de vară, cu talpă albă, sport.” Jurnalista era vizibil stresată, iar după o grevă a foamei pe care o ținuse într-o altă unitate de detenție, se afla deja într-o stare deteriorată.
Ministerul rus al Apărării a informat familia că a murit, la 27 de ani, pe 19 septembrie 2024. Cauza și locul morții nu au fost niciodată confirmate oficial. Rămășițele sale, returnate Ucrainei, prezentau multiple urme de tortură, potrivit procurorilor care investighează cazul.
Viktoria Roșchina petrecuse aproape nouă luni în centrul de detenție preventivă Sizo-2 din Taganrog, cunoscut drept „Guantánamo-ul rusesc” din cauza condițiilor îngrozitoare. I s-a spus că urma să fie eliberată într-un schimb de prizonieri, dar, în loc de asta, a fost trimisă la sute de kilometri spre est.
Semenov a menționat că prizonierii din grupul său, inclusiv Roșchina, au părăsit Taganrog pe 9 septembrie și au ajuns la Kizel câteva zile mai târziu, pe 11 septembrie. „Era foarte, foarte slabă. Abia dacă stătea în picioare. Se vedea că fusese cândva o fată frumoasă, dar ei o transformaseră într-o mumie: piele galbenă și păr care părea fără viață.”
Prizonierii au fost din nou bătuți la sosirea în Kizel, în cadrul ritualului de „primire”, aplicat civililor și militarilor. „Când am sărit din camion, mi-au aruncat o pungă neagră peste cap. Ne-au pus în genunchi. Nu era aer suficient. Au început să urle, să întrebe unitatea noastră, vârsta noastră. Iar din toate părțile se auzeau țipete și gemete”, a povestit Semenov.
Condițiile din Kizel erau dure. Prizonierii trebuiau să aștepte permisiunea pentru a bea apă, a merge la toaletă sau chiar a se așeza jos. Vorbitul era interzis, la fel și gesticularea sau ținutul mâinilor în buzunare. Ofițerii FSIN își ascundeau identitatea cu cagule și porecle.
Luna trecută, conducerea închisorii din Taganrog a fost inclusă pe lista sancțiunilor UE, după identificarea lor de către Viktoriia Project. Semenov a fost în cele din urmă eliberat și s-a întors acasă. Ultimul lucru pe care l-a aflat despre Roșchina era că încă refuza mâncarea. Se pare că Viktoria Roșchina a supraviețuit doar opt zile la Kizel. Autopsia a arătat că a suferit violență în momentele finale: vânătăi pe gât și o fractură a osului hioid indicând un traumatism provocat prin strangulare.
Procurorii ucraineni au confirmat că, în opinia lor, Viktoria Roșchina a murit în detenție la Kizel.
