Schimbare surprinzătoare în cazul părinților care și-au răpit copiii de la DGASPC Constanța
Andrei Alexandru Sârbu și Sibel A. au fost condamnați inițial pentru lipsire de libertate în mod ilegal, el având și fapte de lovire sau alte violențe și amenințare. Pe 17 aprilie 2025, Judecătoria Constanța l-a condamnat pe Sârbu la 5 ani, 7 luni și 20 de zile de închisoare, iar pe Sibel A. la 5 ani de detenție. Însă, la apel, pe 18 decembrie 2025, Curtea a schimbat radical pedeapsa, existând o diferență semnificativă între condamnarea inițială și cea definitivă.
Ambii au fost achitați pentru acuzațiile de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât se referă la cei trei copii ai lor, ale căror drepturi părintești erau suspendate la acel moment. Totuși, Andrei Alexandru Sârbu a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare în regim de detenție pentru celelalte fapte de care era acuzat. Decizia este definitivă.
Incidentul de la DGASPC
Pe 10 aprilie 2024, în jurul orei 11:00, Sârbu și Sibel A. s-au prezentat la un sediu al DGASPC din Faleză Nord pentru a-și vizita copiii, trei la număr, care erau instituționalizați. Minorii aveau vârste între 1 și 5 ani, iar părinții aveau drepturile părintești suspendate. La fața locului, cei doi au luat copiii cu forța și i-au introdus într-un autoturism marca Dacia Logan, plecând rapid de la sediu.
Înainte de a pleca, Sârbu a lovit cu pumnul în față o angajată a centrului, cauzându-i suferințe fizice și tulburând ordinea publică, iar ulterior au amenințat-o cu acte de violență. De asemenea, au lovit cu mașina un bărbat care încerca să-i oprească, provocându-i vătămări corporale care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Decizia Curții de Apel
Curtea de Apel Constanța a constatat că inculpații nu au lipsit în mod ilegal de libertate copiii minori, deoarece aceștia nu le-au fost restricționați în libertatea de mișcare și s-au bucurat la vederea părinților. Judecătorii au stabilit că părinții aveau dreptul de a avea legături personale cu copiii, chiar dacă minorii erau sub măsura plasamentului la asistentul maternal.
Curtea a decis că acțiunile părinților au fost abuzive, dar nu au întrunit elementele necesare pentru a fi considerate infracțiuni de lipsire de libertate sau nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului. Din punct de vedere subiectiv, nu a fost reținută vinovăția inculpaților, care au acționat în vederea integrării copiilor în familie, cu care erau evident apropiați.
