Solstițiul de iarnă 2025: Întunericul profund și începutul luminii în zilele ce urmează
Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului. Din punct de vedere astronomic, acesta reprezintă începutul sezonului rece în emisfera nordică. În 2025, fenomenul va avea loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, ora României. De la acest moment, durata zilelor va începe să crească treptat, iar nopțile se vor scurta, conform ritmului natural al succesiunii anotimpurilor.
Deși iarna începe din punct de vedere meteorologic pe 1 decembrie, debutul astronomic al sezonului rece are loc odată cu solstițiul de iarnă, când poziția aparentă a Soarelui pe cer reflectă mișcarea reală a Pământului în jurul acestuia. Fenomenul din luna decembrie desemnează perioada în care poziția Soarelui la amiază variază foarte puțin, acesta fiind aproape staționar pe cer. Abia după acest moment, Soarele începe să urce treptat mai sus la mijlocul zilei, semn al faptului că zilele încep să se lungească.
În timpul solstițiului de iarnă, nopțile ating cea mai mare durată din întregul an. La latitudinea medie a României, Soarele se ridică la aproximativ 21° deasupra orizontului, iar ziua ajunge la minimul anual, în București, de aproximativ 8 ore și 50 de minute. Noaptea, pe de altă parte, are o durată de aproape 15 ore și 10 minute. Spre deosebire de solstițiul de vară, la solstițiul de iarnă, Soarele rămâne foarte jos pe cer chiar și la mijlocul zilei, iar razele sale ajung sub un unghi redus, ceea ce face ca umbrele obiectelor să fie mai lungi decât în orice altă zi a anului.
Semnificația fenomenului astronomic
Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit „Tropicul Capricornului”. În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.
Originea denumirii de solstițiu
Cuvântul solstițiu provine din latinescul „solstitium”, format din „sol”, care se traduce prin „soare”, și „sitium”, derivat al cuvântului „stiti”, care înseamnă „a se opri”. Astfel, definiția cuvântului se referă la „soare nemișcat”.
Tradiții și obiceiuri de Solstițiul de iarnă
Tradițiile legate de solstițiu au rădăcini extrem de vechi. Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare dedicată reîntoarcerii Soarelui provine din Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani. Festivitatea, care dura 12 zile, urmărea să-l ajute pe zeul Marduk, considerat apărător al ordinii și al echilibrului universului, să restabilească ordinea asupra haosului din regiune pentru încă un an.
Un alt element important al tradițiilor solstițiului îl constituie construcțiile megalitice, precum „Stonehenge” în Anglia și „Newgrange” în Irlanda, care urmăresc traiectoria Soarelui. Pietrele de la Stonehenge, datând din jurul anului 2050 î.Hr., au fost aliniate astfel încât lumina Soarelui să cadă într-un mod precis la apus în ziua solstițiului de iarnă.
Potrivit obiceiurilor străvechi, în nopțile în care se produce solstițiul, feriga înflorește miraculos, iar cei care reușesc să o surprindă se bucură de noroc în dragoste și prosperitate. De asemenea, în tradiția populară românească, solstițiul marchează reînnoirea energiei casei și familiei. În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri ritualice, curăță gospodăria și pregătesc alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage noroc în noul an.
