Durata efectelor Agheasmei Mari
Agheasma Mare, apa sfințită de Bobotează, este un simbol al purificării, vindecării și protecției spirituale, având rădăcini în amintirea Botezului Domnului în Iordan. Aceasta este consumată în mod tradițional între 6 și 14 ianuarie, dar poate fi păstrată și utilizată pe tot parcursul anului pentru binecuvântarea locuințelor, animalelor și în momente de rugăciune personală.
În ziua de 6 ianuarie, Biserica Ortodoxă oficiază Slujba Sfințirii celei Mari a apei, moment în care apa devine Agheasma Mare. Aceasta se deosebește de Agheasma Mică, cunoscută și sub denumirea de „șfestanie”, care înseamnă „luminare” sau „slujba luminilor”. Termenul „agheasmă” provine din grecescul „agiasmós”, ce se traduce prin „sfințire”.
Utilizarea Agheasmei Mari
Agheasma Mare este considerată capabilă să aducă vindecare, să alunge relele și să binecuvânteze pe toți cei care o consumă. Se recomandă a fi luată cu credință și moderație, de preferință dimineața, pe nemâncate, înainte de anafură sau după împărtășanie. Perioada de consum începe pe 6 ianuarie și se încheie pe 14 ianuarie, la Odovania praznicului.
Credincioșii pot folosi Agheasma Mare pentru sfințirea bisericilor și în diverse situații din viața lor, așa cum este recomandat de Părintele Duhovnic. Mulți dintre ei o beau pentru a spori efectul duhovnicesc și pentru protecția de-a lungul anului. De asemenea, apa sfințită poate fi păstrată în vase curate în casă, pentru a stropi icoanele, locuința sau animalele din gospodărie, invocând ajutorul divin și binecuvântarea continuă.
Nu există reguli stricte privind durata consumului; unii credincioși o folosesc imediat după sfințire, în timp ce alții păstrează o parte din ea pe tot parcursul anului, pentru rugăciuni sau momente de nevoie spirituală. Esențial este ca apa să fie utilizată cu respect și credință, simbolizând legătura dintre om și divinitate.
