Sindicatul Sanitas Constanța: „Care sunt motivele lipsei asigurării gărzilor în unitățile medicale”
În ultimele zile, sistemul de sănătate din România a fost marcat de o agitație semnificativă, generată de conferința de presă susținută de managerul Spitalului Județean Constanța, Raluca Ștefan. Aceasta a adus în atenție grave acuzații referitoare la lipsa medicilor din unitatea sanitară.
În urma acestor declarații, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat că va trimite Corpul de Control la Constanța, subliniind: „Nu pot accepta situații în care restricțiile medicale par să existe doar în zona publică, dar nu și în activitatea din sistemul privat. Nu poți avea lombosciatică doar într-un spital public, dar să poți face fără probleme activitate medicală în altă parte. În același timp, vreau să spun deschis un lucru: fenomenul legat de gărzi există, îl cunosc și nu îl ignor.”
Biroul executiv al Sindicatului Sanitas Constanța a expus motivele pentru care gărzile nu sunt asigurate în spitale, afirmând că realitatea din sistem este mult mai dură decât pare. Printre problemele semnalate se numără:
- Gărzile sunt plătite la nivelul salariilor din ianuarie 2018. Aceasta generează frustrare și demotivare, având în vedere că responsabilitatea și volumul de muncă au crescut semnificativ.
- Durata gărzilor este inumană. Există cazuri în care o gardă poate dura peste 32 de ore, timp în care medicul trebuie să fie lucid și responsabil pentru vieți.
- Tot mai mulți medici pleacă în privat sau în străinătate. Aceștia nu abandonează meseria din indiferență, ci din cauza presiunii și a unui sistem care nu îi protejează.
- Epuizarea este reală. Lipsa odihnei și stresul cronic contribuie la burnout-ul personalului medical.
Este important de menționat că medicul este obligat să efectueze doar garda prevăzută în contractul individual de muncă, iar restul gărzilor sunt opționale. Angajatorul nu poate obliga medicii să facă gărzi suplimentare. Situația este similară și pentru asistenți și personalul auxiliar, care ajung să efectueze 7–8 ture de noapte pe lună, tot la nivelul salariilor din ianuarie 2018.
Concluzionând, atunci când munca nu este plătită corect, gărzile sunt interminabile, iar personalul este împins la limită; nu se poate discuta despre siguranță, calitate sau stabilitate în sistemul sanitar. Problema gărzilor nu este despre „cine nu vrea să muncească”, ci despre un sistem care nu mai poate funcționa pe sacrificiul continuu al celor care îl susțin.
