Criza apelor: ONU trage un semnal de alarmă asupra unui moment critic pentru umanitate
Lumea a intrat într-o eră de „faliment global al apei”, avertizează Organizația Națiunilor Unite într-un raport care subliniază că resursele de apă se epuizează mai rapid decât pot fi regenerate de natură, din cauza supraexploatării, poluării și schimbărilor climatice.
Potrivit documentului, numeroase sisteme hidrice au depășit deja un „punct fără întoarcere”, iar efectele sunt vizibile la nivel global, manifestându-se prin retragerea lacurilor, dispariția zonelor umede și declinul pânzelor freatice utilizate pentru apă potabilă și irigații.
Faliment global al apei
Raportul Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate afirmă că termenii „stres hidric” și „criză a apei” nu mai sunt suficienți pentru a descrie noile realități mondiale. Acești termeni au fost inițial formulați ca avertismente pentru un viitor evitabil, însă situația actuală necesită o nouă clasificare, întrucât numeroase sisteme hidrice s-au degradat iremediabil.
Astfel, raportul propune termenul de „faliment hidric”, care descrie o situație în care consumul de apă pe termen lung depășește reînnoirea resurselor și dăunează naturii într-o măsură care face imposibilă restabilirea nivelurilor anterioare.
Acest fenomen se traduce prin retragerea marilor lacuri și prin creșterea numărului de cursuri majore de apă care nu se mai varsă în mare în anumite perioade ale anului. Zonele umede dispar pe scară largă, aproximativ 410 milioane de hectare – aproape cât suprafața Uniunii Europene – fiind afectate în ultimii 50 de ani.
Punct fără întoarcere
Un alt semn al penuriei de apă este că aproximativ 70% din principalele pânze freatice utilizate pentru apă potabilă și irigații se confruntă cu un declin pe termen lung. Crizele de tip „Ziua Zero”, în care cererea de apă depășește resursele disponibile, devin din ce în ce mai frecvente în orașe.
Schimbările climatice agravează problema, provocând topirea a peste 30% din masa glaciară mondială după 1970 și diminuarea cantităților de apă provenite din topirea sezonieră a zăpezii, de care depind sute de milioane de persoane.
Consecințele sunt evidente pe fiecare continent locuit, chiar dacă nu toate țările sunt afectate în mod egal de penuria de apă. Este necesară o revizuire a politicilor pentru a răspunde acestei crize, a afirmat directorul institutului, care este considerat „laboratorul de idei pe tema apei” al ONU.
Raportul scoate în evidență o realitate dură: criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere, iar specialiștii avertizează că este esențial să recunoaștem această realitate înainte de a provoca daune ireversibile.
