O poveste cutremurătoare: pacienți cu cancer îngrijiți în condiții inumane, într-o clădire dărăpănată
În România anului 2026, bolnavii de cancer și cei cu afecțiuni renale nu luptă doar cu boala, ci trebuie să suporte și condițiile din spitalele în care sunt tratați. Clădiri vechi, igrasie, frig. Aceasta este o realitate cunoscută de autorități și tolerată ani la rând.
Un exemplu elocvent se află în Brașov, unde secțiile de oncologie și nefrologie ale Spitalului Județean funcționează într-o clădire veche de aproape un secol, cu risc seismic, dar autorizată an de an. Dr. Mariana Sporiș, șefa secției Oncologie, afirmă: „E greu când ajungi aici, numai când vezi scările. Când vezi holul, zici: – nu pot să continui aici.” Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, adaugă: „După ce pacientul este deprimat din cauza bolii, mai intră și în acea clădire; nu se vede ieșind decât între patru scânduri de acolo.”
Clădirea spitalului arată din afară ca un imobil abandonat, construit în 1930, și pare că s-a blocat în timp. Pacienții descriu experiența lor: „Nu-ți vine bine când intri și vezi ușa stricată. Pereții sunt vai de capul lor, asta e situația, noi nu putem face nimic, suntem mici.” Oamenii cu afecțiuni grave sunt tratați în saloane dezolante, iar acolo unde s-au încercat renovări, rezultatul este departe de ceea ce ar trebui să însemne condiții normale. Spitalul dispune de 41 de paturi și o singură baie.
Medicii confirmă situația precară: „Baia a fost renovată; a durat ceva până a fost renovată, dar încă nu e așa cum ne-am dori. Sunt două toalete, pentru bărbați și femei, și este un duș care este funcțional.” Un pacient internat a declarat: „Nu, doamne ferește!” când a fost întrebat dacă face duș în spital.
Clădirea este încadrată în clasa 2 de risc seismic, ceea ce înseamnă că, în cazul unui cutremur, poate suferi degradări structurale majore. Femeia care și-a pierdut tatăl în acest spital a sesizat Ministerul Sănătății despre condițiile inumane, dar nu s-au luat măsuri: „Este numit spitalul morții; îți vine să o iei la fugă. Și fugi nu plângând, fugi urlând.” Alternativa pacienților sunt spitalele private, dar nu toți își permit această opțiune.
Deși condițiile sunt departe de standardele acceptate, spitalul este autorizat an de an de autorități. Conducerea spitalului are termen ca până în vară să îmbunătățească circuitele medicale și condițiile igienico-sanitare. Diana Popescu, purtătoare de cuvânt DSP Brașov, a declarat: „În cazul în care nu sunt respectate termenele, unitatea sanitară trebuie să depună o notă justificativă.” La ultimul control, spitalul a primit două avertismente și o amendă de 2.000 de lei pentru condiții de igienă precară.
Spitalul este subordonat Consiliului Județean Brașov, dar clădirea nu aparținea instituției până în urmă cu 2 ani, fiind lăsată de izbeliște. Managerul spitalului a solicitat sumele necesare pentru modernizare, iar autoritățile anunță un plan de îmbunătățire. Medicii spun că de ani de zile vorbesc public despre starea spitalului, dar nu au văzut schimbări semnificative: „Vocea noastră se aude de 4-5 ani din ce în ce mai acut și pare că degeaba.” O femeie care a pierdut un membru al familiei speră ca povestea ei și a altora să aducă schimbări: „Poate dacă vom începe să ne sesizăm fiecare și fiecare va spune povestea lui, prin ceea ce a trecut, sperăm că lucrurile se vor schimba.”
Majoritatea spitalelor din România funcționează în clădiri foarte vechi, unele cu risc seismic. În ultimii 37 de ani, au fost construite doar două spitale noi.
