Laudele lui Rubio pentru Europa: O retorică fără impact
În cadrul Conferinței de securitate de la München din acest an, secretarul de stat american Marco Rubio a încercat să schimbe retorica administrației Trump față de aliații europeni, după un an marcat de tensiuni. Spre deosebire de vicepreședintele JD Vance, care a folosit discursul său din anul precedent pentru a intimida și a insulta liderii europeni, Rubio a optat pentru o abordare mai diplomatică, aducând omagiu istoriei și culturii europene.
Rubio a recunoscut că Statele Unite sunt un „copil al Europei” și a menționat realizări notabile, de la Capela Sixtină la Beatles, ceea ce a fost perceput ca un mesaj pozitiv în contextul relației transatlantice tensionate. Cu toate acestea, după aplauzele inițiale, a devenit clar că mesajul de bază al administrației Trump rămâne neschimbat. În opinia lui Carl Bildt, fost prim-ministru și ministru de externe al Suediei, discursul lui Rubio a evidențiat un decalaj profund între viziunea administrației americane și cea a europenilor prezenți.
Bildt a subliniat că războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a fost menționat doar superficial, fără critici la adresa președintelui rus Vladimir Putin, ceea ce sugerează o neglijare a unei probleme esențiale pentru Europa. El a afirmat că prăpastia dintre SUA și Europa este mai profundă ca niciodată. Rubio a prezentat evenimentele printr-o narațiune în stil MAGA, descriind deceniile de după sfârșitul Războiului Rece ca fiind bazate pe o „iluzie periculoasă” și o „viziune dogmatică asupra comerțului liber”.
Bildt a caracterizat conceptul de „ordinea globală bazată pe reguli” ca pe o sperietoare MAGA, menționând că europenii nu împărtășesc această atitudine. El a subliniat realizările acestei ordini în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când populația globală s-a triplat, speranța de viață s-a dublat, iar economia mondială a crescut semnificativ. Fostul prim-ministru suedez a afirmat că europenii doresc să păstreze ceea ce a mai rămas din această ordine, avertizând împotriva unei lumi în care cei vulnerabili sunt expuși capriciilor celor puternici.
În concluzie, Bildt a remarcat că diviziunea transatlantică s-a adâncit considerabil, iar declarațiile altor membri ai administrației Trump au accentuat această tendință. Această ruptură sugerează o distanțare continuă între SUA și Europa, în ciuda încercărilor de a afirma o legătură transatlantică.
