Cazul unui informator al Securității: obținerea salariului și pensiei prin statutul de ‘securist’
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a prezentat cazul unui bărbat care a fost informator al Securității timp de 14 ani, între 1956 și 1970, fără a avea alt serviciu. Activitatea sa în această calitate nu putea fi considerată vechime în muncă. În urma constatării că munca depusă nu este recunoscută, bărbatul s-a adresat Securității pentru a-și soluționa situația, fiind preocupat de perspectiva unei pensii la bătrânețe.
Într-o notă raport din 20 martie 1970, aprobată de vicepreședintele Consiliului Securității Statului, general-maior Constantin Stoica, Direcția I și Direcția Personal au primit ordin să rezolve problema recunoașterii vechimii în muncă a lui Dragomir Mihai, informator care a fost remunerat din fondurile speciale ale Securității. Documentul menționa că, în perioada 1956-1970, Dragomir nu a fost încadrat în alt loc de muncă, ceea ce influențează negativ drepturile sale de salariu și pensie.
Se propunea ca perioada de 14 ani în care Dragomir a furnizat informații să fie recunoscută ca vechime în muncă, în calitate de subofițer în Consiliul Securității Statului. Astfel, se recomanda ca primii 9 ani să fie considerați ca subofițer, iar restul ca angajat civil. Soluția găsită prevedea ca perioada aprilie 1956 – august 1967 să fie considerată ca subofițer cu grad de plutonier, iar perioada august 1967 – mai 1970 ca angajat civil.
În cadrul acestei reorganizări, Direcția Personal urma să întocmească un carnet de muncă cu dată retroactivă din 1967, care să includă perioada în care Dragomir era considerat subofițer activ. De asemenea, era necesară eliberarea livretului militar pentru a-l înregistra ca subofițer de rezervă.
