Viktor Orbán: În căutarea unui avantaj între susținerea Rusiei și a Americii – de ce nu reușește să profite
Pe 3 martie, Viktor Orbán a purtat o conversație telefonică cu Vladimir Putin, discuția concentrându-se pe „probleme energetice” și alte chestiuni de rutină. Totuși, în urma acestei convorbiri, ministrul maghiar de externe, Péter Szijjártó, a efectuat o vizită la Moscova, revenind cu doi prizonieri de război eliberați, cetățeni cu dublă cetățenie, ucraineană și maghiară. Mesajul transmis a fost clar: diplomația lui Putin este o încercare de a sprijini realegerea lui Orbán, care va avea loc pe 12 aprilie.
Există suspiciuni privind un efort coordonat al Kremlinului de a influența rezultatul alegerilor, incluzând rapoarte despre agenți ruși care asistă campania lui Orbán și promisiuni de energie ieftină. Un comunicat oficial al serviciului de informații externe rus a menționat un presupus complot al Bruxelles-ului de a-l aduce la putere pe contracandidatul opoziției, Péter Magyar. Szijjártó a fost acuzat, inițial a negat, că ar fi informat Kremlinul cu privire la întâlnirile confidențiale ale UE.
Orbán beneficiază și de sprijin din partea Statelor Unite. Marco Rubio, în vizita sa din februarie, a menționat o „epocă de aur” în relațiile dintre SUA și Ungaria, subliniind legăturile personale puternice dintre Donald Trump și Orbán. Rețelele conservatoare americane devin din ce în ce mai active în Ungaria, cu consultanți de campanie care oferă sfaturi echipei lui Orbán. Trump și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru Orbán, iar organizarea unei reuniuni a liderilor de extremă dreapta în Ungaria a subliniat alianțele transatlantice ale acestuia.
Alegerea lui Orbán este sub o atenție globală fără precedent, întrucât taberele politice americane și ruse se aliază deschis în spatele aceluiași candidat. Orbán, cu o capacitate de obstrucționism în cadrul UE, prezintă o atracție pentru Putin, care consideră UE un inamic, dar și pentru Trump, care vede Uniunea ca un rival.
Campania lui Orbán, după 16 ani la putere, nu are realizări interne de prezentat, fiind construită aproape în întregime pe narațiuni de politică externă. Ucraina a fost redefinită ca o amenințare existențială, iar guvernul a răspuns prin restricționarea cooperării energetice cu Ucraina și provocarea tensiunilor diplomatice. Orbán se prezintă ca „alegerea sigură”, capabil să garanteze pacea prin legăturile sale cu marile puteri, în timp ce Magyar este descris ca instabil și o marionetă a Kievului.
Cu toate acestea, în ciuda sprijinului internațional, strategia lui Orbán pare să nu funcționeze. Sondajele sugerează că Orbán se află într-un dezavantaj de până la 15 puncte procentuale față de opoziție, iar alegătorii se concentrează mai mult pe teme interne, precum inflația și corupția, decât pe bătăliile geopolitice. Sprijinul străin riscă să-i îndepărteze pe alegătorii care se tem de interferența externă.
Guvernele europene sunt tot mai alarmate de obstrucționismul Ungariei în cadrul UE și NATO. Rapoartele mass-media detaliază presupuse operațiuni de influență rusești și prezența agenților GRU. Chiar și susținătorii lui Orbán par să aibă îndoieli, iar Trump ar putea fi reticent să vină în Ungaria pentru a promova un candidat care pare să piardă.
În următoarele săptămâni, campania ar putea lua o turnură sumbră, cu posibile scurgeri de informații compromițătoare și intensificarea dezinformării. Strategia de comunicare a guvernului generează mesaje contradictorii, complicând intențiile de vot, chiar dacă se așteaptă o prezență mai mare la vot decât oricând.
