Amintiri neprețuite despre viața cu Marilyn Monroe
Actrița americană Marilyn Monroe își dorea un soț care să fie „tată, iubit, prieten și agent”, conform înregistrărilor făcute publice recent de dramaturgul Arthur Miller, unul dintre partenerii săi de viață. Miller a menționat că, deși actrița își dorea foarte mult un copil, acesta n-ar fi fost decât „o problemă în plus” din cauza personalității ei complicate.
Dialogul a fost înregistrat de Christopher Bigsby, prieten și biograf al lui Miller, și a fost realizat pe parcursul a aproape trei decenii. Înregistrările abordează nu doar relația conjugală, ci și incertitudinile lui Miller cu privire la cariera sa și la poziția față de persecuția anticomunistă din anii ’50, cunoscută sub numele de „macartism”.
Miller a recunoscut că a simțit că „moartea o pândea mereu” pe Monroe. Actrița credea că, dacă nu „avea grijă de viața ei”, urma să aibă un „sfârșit catastrofal”. Miller a adăugat că, odată, Monroe a fost nevoită să apeleze la medici pentru că „ingerase îndeajuns de multe medicamente încât să se sinucidă”.
„Am simțit că avea o stare psihologică foarte delicată. În cele din urmă, a durat câțiva ani, dar s-a întâmplat”, a spus Miller, referindu-se la sinuciderea actriței. „Era peste puterea mea, și a oricui altcuiva, s-o opresc”, a declarat el. Miller a descris moartea lui Monroe, în urma unei supradoze de barbiturice, în 1962, ca fiind inevitabilă. „Îi era imposibil să trăiască, cu atât mai puțin alături de cineva. N-ai fi putut duce o viață atât de intensă, cu toate acele medicamente, și să reușești să supraviețuiești”, a afirmat el.
În cadrul conversației, dramaturgul a recunoscut că au trecut doar câteva luni până când a realizat că a fost o greșeală să se căsătorească cu Monroe. „Pur și simplu, nu dispunea de resurse interne. Își dorea un tată, un iubit, un prieten, un agent, mai ales pe cineva care să n-o critice niciodată pentru nimic, altfel își pierdea încrederea în sine. Nu știu dacă există un astfel de om”, a afirmat el.
Referitor la avortul spontan și la sarcina extrauterină pe care le-a suferit actrița, Miller a comentat că simțea că ea dorea să fie mamă „la modul ideal”, însă lucra sub o „presiune enormă”. „Într-un fel, nu sunt sigur cât de bine i-ar fi prins să aibă un copil. Ar fi fost o problemă în plus… Nu știu cum ar fi funcționat în practică”, a admis el.
Miller a descris-o pe Monroe drept o persoană „încântătoare” și „o femeie foarte inteligentă”, înzestrată cu „un simț al umorului grozav, ironie și generozitate”, însă „paranoia” a pus stăpânire pe ea, suspectând că toată lumea o exploata sau îi făcea rău. Cei doi s-au înstrăinat în timp ce Monroe juca în „The Misfits”, filmul pe care Miller l-a scris pentru ea în 1960. Când filmările s-au încheiat, relația lor ajunsese la final.
De asemenea, dramaturgul a discutat despre faima ca formă de putere sexuală, menționând că, de-a lungul vieții, și-a pus la îndoială propria capacitate de a scrie. „Toată viața mea a fost o luptă constantă împotriva nesiguranței”, a mărturisit el.
Miller a vorbit, de asemenea, despre apropierea sa de comunism și despre cenzura pe care Hollywoodul a exercitat-o asupra operei sale după ce a refuzat să numească scriitori comuniști în fața Comitetului pentru Activități Antiamericane, în 1956. El a afirmat că macartismul a creat un fel de „senzație irațională de teamă constantă, ideea că o forță invizibilă se infiltrase în societate, dedicându-se distrugerii acesteia. Nu exista nicio modalitate rațională de a face față la toate acestea, pentru că de fiecare dată când încercai, puteai fi acuzat că faci parte din acea conspirație”.
Înregistrările au ieșit la lumină după ce Christopher Bigsby le-a transcris pentru o carte, „The Arthur Miller Tapes: A Life in His Own Words”, publicată de editura Cambridge University Press.
