România, codașă în UE în privința accesului la medicamente inovatoare
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente inovatoare. Un raport european recent arată că, din toate tratamentele noi aprobate în UE în ultimii ani, în România este compensat mai puțin de unul din cinci. Aceasta înseamnă o așteptare de peste trei ani pentru pacienții care necesită aceste medicamente, timp în care boala poate progresa.
Conform raportului „Patients W.A.I.T. 2025”, prezentat de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente, timpul mediu dintre aprobarea unui medicament la nivel european și compensarea acestuia în România este de 1.110 zile, comparativ cu media europeană de 597 de zile. Această diferență nu este doar birocratică; ea se traduce în timp pierdut pentru pacienți care așteaptă tratamente pentru afecțiuni grave.
„1.110 zile înseamnă peste trei ani în care un pacient cu cancer, un copil cu o boală rară sau o persoană cu o afecțiune cronică severă privește cum tratamentul de care are nevoie există în alte țări europene, dar nu și în România”, a declarat Rozalina Lăpădatu, Președinte APAA.
Din cele 168 de medicamente inovatoare aprobate în Uniunea Europeană între 2021 și 2024, doar 28 erau compensate în România la începutul anului 2026, ceea ce reprezintă doar 17% față de o medie europeană de 45%. Acest decalaj se reflectă în agravarea bolii, scăderea calității vieții și pierderea unor șanse importante de a beneficia la timp de tratamente moderne.
Dr. Radu Rășinar, Președinte ARPIM, a adăugat că „pentru sistemul de sănătate, presiunea se mută către spitalizări și alte intervenții mai costisitoare, într-un context deja marcat de subfinanțare.” La începutul anului 2026, niciun medicament nou aprobat în ultimii doi ani nu era compensat în România, ceea ce indică nu doar întârzieri punctuale, ci un sistem care rămâne constant în urma inovațiilor medicale din Europa. De asemenea, niciun medicament oncologic aprobat în 2023 sau 2024 nu era compensat în România la începutul acestui an.
De ce rămâne România în urmă
Explicația principală pentru această situație este subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate. România cheltuiește 138 de euro pe cap de locuitor pentru medicamente, sub media Europei Centrale și de Est de 220 de euro și mult sub media UE de 487 de euro. Efectele subfinanțării nu se limitează doar la lipsa accesului la tratamente noi, ci se traduc și în costuri suplimentare generate de complicații, internări și presiune asupra spitalelor. Aproximativ 42% din cheltuielile totale de sănătate din România merg către spitalizări.
Prin mecanismul de clawback, industria farmaceutică inovatoare susține 25,8% din cheltuiala publică netă pentru medicamente, ceea ce demonstrează că industria este un partener activ al sistemului. Reforma acestui mecanism, inclusiv recunoașterea investițiilor în cercetare-dezvoltare, este esențială pentru un acces mai predictibil la inovație.
Ce trebuie să se schimbe
Industria farmaceutică inovatoare propune patru direcții concrete pentru îmbunătățirea situației:
- un cadru predictibil de finanțare care să anticipeze medicamentele ce vor intra în compensare în 2-3 ani (horizon scanning);
- modernizarea evaluării prin utilizarea rapoartelor europene existente;
- aplicarea mai consecventă a ghidurilor terapeutice cu dovezi solide;
- reforma mecanismului de clawback prin recunoașterea investițiilor în cercetare-dezvoltare.
Concluzia raportului este clară: România nu rămâne în urmă doar în statistici, ci și în ceea ce privește accesul real al pacienților la tratamente care le pot schimba sau prelungi viața. Fără un mecanism mai rapid și mai predictibil de introducere a medicamentelor inovatoare în compensare, acest decalaj riscă să se adâncească.
