„`html
Importanța istoriei în bacalaureat: o privire asupra extremismului în România contemporană
Propunerea ca bacalaureatul din 2030 să nu mai includă materia istorie pentru profilurile filologie și vocațional a stârnit numeroase critici din partea mediului universitar. Facultatea de Istorie a Universității din București a exprimat, printr-un memoriu oficial adresat Ministerului Educației și Parlamentului României, un dezacord profund față de noua structură a examenului de Bacalaureat, care se va aplica elevilor ce intră în clasa a VIII-a în toamna anului 2026. Conform acestei propuneri, disciplina istorie nu va mai fi o materie obligatorie pentru elevii de la profilul umanist (specializarea Filologie) și cei de la profilul vocațional.
Reprezentanții facultății consideră „de neînțeles” cum absolvenții de Filologie ar putea finaliza liceul fără o probă scrisă la istorie, o disciplină fundamentală pentru educația umanistă europeană. Aceștia avertizează că eliminarea acestei probe va duce la devalorizarea profilului și va priva elevii de contextul critic necesar pentru a înțelege evoluția societății. Istoria nu este doar despre memorarea unor date, ci este un instrument esențial pentru dezvoltarea discernământului și a spiritului civic, mai ales într-un context global marcat de „fake news”, propagandă și extremism.
Contradicții legislative și practici europene
Comunitatea academică subliniază o contradicție în politicile educaționale actuale. Deși au fost introduse discipline obligatorii precum „Istoria evreilor. Holocaustul” sau „Istoria comunismului din România”, noua structură a Bacalaureatului pare să ignore relevanța istoriei. Această decizie plasează România în opoziție cu majoritatea statelor Uniunii Europene, unde istoria beneficiază, de obicei, de minimum două ore pe săptămână în trunchiul comun.
„O «Românie Educată» nu poate fi construită prin restrângerea cunoașterii propriului trecut și prin eliminarea spiritului critic din cadrul examenelor naționale fundamentale,” conchide documentul comunității academice a Facultății de Istorie.
Antecedentele
Problema restructurării Bacalaureatului a fost ridicată oficial odată cu pachetul de legi „România Educată”. Inițial, s-a propus o probă scrisă unică din „științe” pentru profilul uman și o probă unică de „umanioare” (istorie, geografie, socio-umane) pentru profilul real. Societatea civilă și profesorii au criticat faptul că istoria își pierde statutul de probă scrisă de sine stătătoare.
Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023 a stabilit că prima generație care va da un Bacalaureat complet modificat va fi generația 2030. Legea lasă însă detalierea disciplinelor exacte în seama ordinelor de ministru, ceea ce a deschis calea controversei.
Decanul Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, a declarat că schimbarea a fost pusă în aplicare cu noile ordine de ministru, care stipulează că, la profilurile filologie și vocațional, „la proba a doua, istoria nu va mai fi o probă obligatorie”. El a avertizat că efectele acestei decizii vor afecta raportarea tinerilor la democrație și la trecutul recent.
Eliminarea istoriei și extremismul
Daniela Popescu, lector universitar, observă o tendință îngrijorătoare în rândul tinerilor, care devin nostalgici după regimuri totalitare pe care nu le-au trăit, influențați de mediul online. Aceasta a identificat o simpatie în creștere pentru extrema dreaptă, inclusiv pentru figuri istorice controversate. Popescu critică viziunea Ministerului Educației, care prioritizează formarea viitorilor angajați în detrimentul formării cetățenilor.
Argumentul că examenul de bacalaureat încurajează doar memorarea mecanică este contestat. Popescu subliniază că, în loc să se elimine istoria, ar trebui să se revizuiască programa. Asistentul universitar Adrian Herța adaugă că notele obținute la istorie sunt, statistic, mai mari decât la majoritatea celorlalte discipline, iar profesorii ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea gândirii critice și a abilităților analitice în cadrul orelor de istorie.
În concluzie, Daniela Popescu avertizează că o societate cu o cultură istorică precară riscă să devină mai vulnerabilă în fața manipulării și formelor toxice de rău, precum dictatura și violența. „O societate în care cultura istorică ar fi și mai precară s-ar confrunta cu riscul aproape iminent de a ajunge, dacă nu mai vulnerabilă, cel puțin mai săracă și mai tristă,” afirmă Popescu.
„`
