Congo se confruntă cu o criză de Ebola: „Bastionul de apărare” s-a prăbușit
Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) a confirmat că focarul de Ebola provocat de tulpina Bundibugyo din Republica Democrată Congo (RDC) este cel mai mare înregistrat până acum. Organizația Oxfam avertizează că numărul real al cazurilor este probabil mai mare decât cifrele oficiale, din cauza scăderii urmăririi contacților și a prăbușirii infrastructurii de igienă.
Numărul infectărilor cu Ebola în Republica Democrată Congo este probabil mult mai mare decât cel raportat oficial, avertizează Oxfam, din cauza lipsei apei potabile și a condițiilor precare de sanitație. Organizația umanitară arată că există o prăbușire aproape totală a infrastructurii de igienă și o scădere critică a activităților de urmărire a contacților, de când tulpina rară Bundibugyo a început să se răspândească. Doar una din cinci unități medicale din provincia Ituri, unul dintre epicentrele virusului, are acces la suficientă apă potabilă. În Mongbwalu, un oraș cu aproape 140.000 de locuitori din aceeași provincie, doar 20% dintre oameni au acces la apă potabilă, iar doar 25% dispun de servicii funcționale de sanitație și igienă.
„Prima linie de apărare” s-a prăbușit
Manel Rebordosa, coordonatorul Oxfam pentru intervenții pe teren în Ituri, spune că datele evidențiază o criză generată de apa contaminată, lipsa infrastructurii de spălare a mâinilor și dificultățile legate de eliminarea deșeurilor infecțioase. „Apa – absolut prima linie de apărare în orice urgență de sănătate publică – pur și simplu nu este disponibilă”, a spus el. „Minerii care lucrează în zonele din jur nu au toalete și nici stații de spălare a mâinilor. Apoi se întorc în comunități deja afectate de virus.”
„Apa potabilă costă 2 dolari (1,50 lire sterline) pentru 20 de litri. Pentru majoritatea familiilor de aici, este mult peste ceea ce își pot permite.”
Cazurile ating un nivel record
Avertismentul vine în contextul în care CDC a confirmat că acest focar este cel mai mare înregistrat vreodată pentru tulpina Bundibugyo. Existau 781 de cazuri confirmate și 181 de decese în țară, potrivit Ministerului Sănătății din RDC, la data de 13 iunie. Tulpina Bundibugyo nu are un vaccin autorizat, ceea ce face ca apa curată și igiena să fie componente esențiale în combaterea virusului. Urmărirea contacților a scăzut la o acoperire de 43%, mult sub nivelul de 79% înregistrat la o lună după focarul din 2018–2020 din aceeași regiune.
Reducerile de finanțare din SUA alimentează răspândirea
Rebordosa a vorbit despre deficitul de finanțare rezultat din retragerea sprijinului american pentru supravegherea bolilor. „La o lună după focarul din 2018, lucrătorii din sănătate reușiseră să atingă rate de urmărire a contacților prin care aproape opt din zece contacte cunoscute erau monitorizate cu succes”, a spus el. „Astăzi, în urma retragerii finanțării SUA pentru supravegherea bolilor și a unor lipsuri severe de fonduri, urmărirea contacților ajunge la mai puțin de jumătate dintre contacte.”
„Acest decalaj nu este doar o statistică; este o realitate dureroasă care permite virusului să se răspândească nedetectat în comunități.”
„Zvonurile se răspândesc mai repede decât virusul”
Cu peste 70 de unități medicale distruse de conflict și doar 0,2 medici la 1.000 de persoane, autoritățile sanitare din RDC se confruntă cu dificultăți majore în identificarea rapidă a noilor infectări. În provincia Nord-Kivu, decesele sunt raportate în comunități înainte de a fi identificate ca fiind cazuri de Ebola. În plus, multe familii își îngrijesc acasă rudele bolnave, expunând astfel și alte persoane la virus.
Finanțarea umanitară pentru RDC a fost redusă de la 2,58 miliarde de dolari (1,92 miliarde lire sterline) în 2024 la 1,4 miliarde de dolari (1,04 miliarde lire sterline) în 2026, o scădere de 46%. Ca urmare, organizațiile de ajutor și-au redus activitatea, fiind nevoite să restrângă serviciile de informare și intervenție în comunități. Rebordosa a spus: „Când echipele de informare comunitară de încredere dispar, zvonurile se răspândesc mai repede decât virusul.”
„Oamenii se tem acum de unitățile medicale, pe care le văd ca pe niște capcane ale morții. Familiile apelează la remedii tradiționale, ceea ce poate întârzia tratamentul și permite răspândirea virusului. În fiecare zi fără finanțare, virusul ia mai multe vieți.”
Mărturia unei mame din Ituri
Tibakanya Mireille, mamă a cinci copii din Ituri, a spus că unul dintre copiii ei a început să prezinte simptome. „Mi-am dus copilul la spital când am observat că are febră, iar acum este testat. Suntem foarte îngrijorați”, a spus ea. „Aici, două case au fost puse în carantină, iar o familie a pierdut mai mulți membri după ce a îngrijit o rudă bolnavă, ceea ce a dus la îmbolnăvirea altora.”
„Boala a ucis deja mai multe persoane în comunitatea noastră din Shari, în Bunia.”
Oxfam și-a extins operațiunile în RDC, lansând o intervenție inițială de 11,6 milioane de dolari (8,64 milioane lire sterline) pe șase luni, pentru a furniza apă potabilă și kituri de igienă pentru 200.000 de persoane din provincia Ituri. Organizația a precizat că răspunsul rămâne insuficient pentru a limita răspândirea epidemiei.
