Giorgia Meloni propune restructurarea Federației Italiene de Fotbal după o nouă dezamăgire la Cupa Mondială
Eșecul Italiei de a se califica la Cupa Mondială pentru a treia oară consecutiv a generat un val de proteste politice și publice în Italia, o țară profund pasionată de fotbal. Această criză a fotbalului italian a devenit un test al influenței premierului Giorgia Meloni. Italia nu a mai participat la ultimele trei ediții ale Cupei Mondiale, iar acest fapt este considerat o tragedie.
În 2018, Italia a fost eliminată dramatic la baraj de Suedia (0-1 la general). În 2022, a ratat turneul după o înfrângere surprinzătoare în fața Macedoniei de Nord (0-1) în semifinalele barajului. Cea mai recentă lovitură a venit în 2026, când Italia a bifat a treia absență consecutivă, pierzând la loviturile de departajare (1-4) în fața Bosniei și Herțegovinei în finala barajului.
Limitarea puterii federației
Partidul „Frații Italiei” al Giorgiei Meloni a propus limitarea puterii Federației Naționale de Fotbal (FIGC) după demisia președintelui Gabriele Gravina, în vârstă de 72 de ani, sub presiune, în urma înfrângerii în barajul pentru Cupa Mondială. Noile alegeri pentru conducerea FIGC sunt programate pentru 22 iunie, iar aliații lui Meloni fac presiuni pentru anularea votului și plasarea organismului sub administrare specială, o procedură folosită anterior pentru a depăși scandaluri de corupție.
Într-o țară unde fotbalul are o importanță culturală uriașă, umilința Italiei la Cupa Mondială a condus la o bătălie pentru controlul acestui sport. Ministrul sportului, Andrea Abodi, a declarat că „prima preocupare nu ar trebui să fie organizarea de noi alegeri; nu prin alegeri se creează condițiile pentru o revenire”.
Intervenția guvernului, criticată
Oficialii din fotbal au criticat intervenția guvernului, considerând-o o manevră de putere menită să-l blocheze pe Giovanni Malagò, fost președinte al Comitetului Olimpic Italian (CONI). Gravina a spus că ideea de a plasa FIGC sub administrare judiciară sugerează o ocupație din partea guvernului, fără perspective pentru viitor.
Partidele de opoziție au acuzat-o pe Meloni că centralizează controlul și înăbușă disidența. Guvernul neagă aceste acuzații, Abodi numind-le „patetice și nefondate”.
Declinul fotbalului italian
De la ultima sa victorie în Cupa Mondială din 2006, Italia a trecut de la statutul de putere mondială a fotbalului la cel de echipă de nivel secundar, reflectând stagnarea economică a țării. Conducerea fotbalului italian, similară cu întreaga clasă conducătoare, se îmbătrânește, iar reformele sunt subminate de interesele existente.
Organismele constitutive ale FIGC pot exercita dreptul de veto și bloca schimbările sistemice, ceea ce face dificilă inițierea reformelor. Gravina a menționat că planurile de reducere a numărului promovărilor și retrogradărilor anuale au fost respinse de 17 ori.
O luptă complicată
După eșecul cu Bosnia, discuțiile despre cauzele structurale ale declinului fotbalului italian au fost eclipsate de lupta pentru numirea noului președinte al FIGC. Cluburile din Serie A, cu puterea financiară necesară, l-au susținut pe Malagò, considerat un manager eficient. Sprijinul pentru el a crescut rapid, având în vedere că rivalul său, Giancarlo Abete, nu pare a reprezenta o amenințare majoră.
Administrația Meloni a încercat să blocheze candidatura lui Malagò printr-o analiză juridică asupra posibilelor conflicte de interese, dar aceasta este puțin probabil să aibă succes.
Complot de ultim moment
Cu mai puțin de o săptămână înainte de alegeri, visul guvernului de a plasa FIGC sub administrare judiciară pare să își piardă avântul. Autoritatea de a face acest lucru revine CONI, nu guvernului, iar condițiile necesare nu au fost îndeplinite. Abodi a încurajat FIGC să solicite o administrare specială, dar este puțin probabil ca aceasta să se întâmple. Relația tensionată a lui Malagò cu guvernul Meloni ar putea deveni un obstacol major pe viitor.
