„Contrastele nordului”: chiar și cele mai avansate societăți nu pot opri violența împotriva femeilor. Statistici îngrijorătoare
Una din trei femei din Uniunea Europeană a fost victima violenței fizice, amenințărilor sau violenței sexuale de la vârsta de 15 ani. Cifra reprezintă aproximativ 50 de milioane de femei. Acestea sunt concluziile celui mai recent sondaj al UE privind violența de gen, bazat pe interviuri cu peste 114.000 de femei. Ceea ce face ca această cifră să fie alarmantă nu este doar amploarea sa, ci și persistența sa. Cu zece ani mai devreme, primul sondaj la nivelul UE a constatat același tipar. Directorul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE a declarat: „Un deceniu mai târziu, continuăm să asistăm la aceleași niveluri șocante de violență.”
Într-un articol recent, Enrique Garcia, profesor de psihologie socială la Universitatea Valencia, a analizat dacă ținta 5.2 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite – care vizează eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor până în 2030 – este realistă. Răspunsul este că nu, nu până în 2030 și nu în ritmul actual.
O problemă care se agravează
Statisticile UE sunt consistente cu ceea ce observăm la nivel global. Organizația Mondială a Sănătății descrie violența împotriva femeilor ca o problemă de sănătate publică de „proporții pandemice”. Cele mai recente estimări ale OMS sugerează că 30,4% dintre femeile din întreaga lume – aproximativ 840 de milioane de femei – au suferit violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții. Aceste cifre au rămas în mare parte neschimbate timp de mai bine de două decenii. OMS notează că reducerile recente sunt minime, prea lente și extrem de insuficiente.
Este important de menționat că multe femei nu dezvăluie violența în sondaje, iar unele forme de abuz, cum ar fi violența psihologică, controlul coercitiv, abuzul economic și hărțuirea online, sunt slab surprinse de statisticile principale.
Paradoxul nordic
Una dintre cele mai surprinzătoare constatări este locul în care se regăsesc cele mai ridicate niveluri de violență. În sondajul UE din 2024, prevalența violenței a fost de 57% în Finlanda, 52% în Suedia și 47% în Danemarca, toate cu mult peste media UE de 30,7%. Aceste țări se numără printre cele mai dezvoltate din lume și se află constant în fruntea clasamentelor globale în ceea ce privește egalitatea de gen.
Acest model, numit „paradoxul nordic”, pune sub semnul întrebării presupunerea că dezvoltarea economică și egalitatea de gen vor duce automat la reducerea violenței. Deși aceste evoluții sunt esențiale, ele nu sunt suficiente pentru a preveni violența în sine.
Femeile tinere sunt mai vulnerabile
În UE, femeile cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani raportează niveluri mai ridicate de violență decât media generală. Această tendință era vizibilă și în urmă cu un deceniu și nu s-a îmbunătățit. Generațiile mai tinere au crescut cu mai multe discuții publice despre egalitatea de gen și cu campanii de conștientizare, dar datele nu arată reduceri clare ale violenței.
În același timp, violența se transformă. Tehnologia digitală a deschis noi căi pentru hărțuire, control și umilire, cum ar fi urmărirea online, amenințările pe rețelele sociale și partajarea fără consimțământ a imaginilor intime. Aceste instrumente nu provoacă violență fizică directă, dar facilitează abuzul.
Cunoștințele există, dar răspunsurile sunt insuficiente
Realitatea violenței împotriva femeilor este profund îngrijorătoare. Amploarea persistentă a problemei necesită un răspuns mai ambițios. Datele sugerează că obiectivul de eliminare a oricărei forme de violență împotriva femeilor și fetelor până în 2030 nu este imposibil, dar există un decalaj vast între ambiția obiectivului și eforturile actuale de atingere a acestuia.
Există deja instrumente pentru a face față acestei situații. Cercetările recente au identificat strategii de prevenție eficiente, cum ar fi emanciparea femeilor și transformarea normelor de gen dăunătoare. Cadrul RESPECT Women al OMS organizează aceste dovezi în șapte strategii interconectate, dar nicio strategie singulară nu este suficientă. Prevenirea eficientă necesită o combinație de abordări la nivel individual, comunitar și societal.
O criză de nivel pandemic
Termenul limită din 2030 poate fi inaccesibil, dar obiectivul în sine nu trebuie abandonat. Violența împotriva femeilor necesită o ambiție comparabilă cu alte urgențe sanitare majore, implicând investiții pe termen lung, dovezi mai solide și responsabilitate publică. Paradoxul nordic evidențiază că violența împotriva femeilor nu va fi eliminată automat pe măsură ce societățile devin mai bogate sau mai egale. Vor fi necesare acțiuni deliberate și măsurabile pentru a aborda amplitudinea acestei crize.
