Candidatul la președinția Franței care aspiră să dinamiteze motorul franco-german al Europei
Lidera de extremă dreapta, Marine Le Pen, nu este singura candidată la alegerile prezidențiale din Franța care promite să răstoarne status quo-ul din Uniunea Europeană. Radicalul de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, a dat de înțeles că, dacă ar ajunge președinte al Franței, ar încerca să schimbe relația fundamentală a blocului: parteneriatul franco-german, care a stat la baza integrării europene timp de decenii, dar care, în opinia sa, a servit în primul rând intereselor Berlinului.
Cu nouă luni înainte de scrutinul prezidențial crucial, campania lui Mélenchon a început puternic, iar luptele interne din rândul celorlalți candidați de stânga l-au poziționat ca unul dintre cei mai bine plasați candidați pentru a o înfrunta pe Le Pen în turul al doilea, conform sondajelor. Această perspectivă nu este considerată încurajatoare la Berlin.
Dispreț față de modelul german
Mélenchon a dedicat o carte întreagă în 2015 disprețului său față de modelul german și, într-o ruptură clară față de alianța tradițională Paris-Berlin, a declarat că nu se va angaja să respecte recentele acorduri între președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz pe teme variate, de la descurajarea nucleară la politica industrială.
O victorie a lui Mélenchon nu este considerată probabilă în cercurile de putere de dincolo de Rin, iar sondajele recente arată că Le Pen l-ar învinge cu ușurință în turul al doilea. Totuși, parlamentarii germani recunosc potențialul perturbator al acestui anticapitalist. „Pozițiile politice ale lui Mélenchon cu privire la chestiuni-cheie ale politicii europene, ostilitatea sa față de Germania… l-ar transforma într-o problemă uriașă pentru cooperarea franco-germană”, a declarat Roland Theis, parlamentar din rândul conservatorilor lui Merz.
Îngrijorări în legătură cu Le Pen
Berlinul este mult mai preocupat de perspectiva unei victorii a lui Le Pen, care ar ridica o serie de probleme specifice. Tatăl lui Le Pen, Jean-Marie Le Pen, a fondat partidul ei alături de colaboratori naziști și era cunoscut pentru minimizarea Holocaustului. Deși Marine Le Pen a încercat să distanțeze Partidul Adunarea Națională de trecutul său, ea rămâne o eurosceptică vehementă care a promis să reducă drastic contribuțiile Franței la Uniunea Europeană.
Înaintea acestor alegeri decisive, Germania și Franța au accelerat în comun lucrările privind obiectivele comune ale UE, deși afirmă că urgența acestora derivă mai degrabă din necesitatea economică decât din dorința de a finaliza lucrările înainte de o eventuală președinție a lui Le Pen. Însă Mélenchon reprezintă o amenințare și pentru actualul guvern german. „O președinție condusă de Mélenchon ar complica semnificativ cooperarea bilaterală și europeană la cele mai înalte niveluri”, a declarat Anton Hofreiter, deputat al Partidului Verzilor.
Critica lui Mélenchon față de Germania
Antipatia lui Mélenchon față de Bruxelles și Berlin provine mai mult din opoziția ideologică, în special față de Germania, decât din sentimentul naționalist care alimentează euroscepticismul lui Le Pen. Deputatul Aurélien Taché a afirmat că „germanii impun ordoliberalismul în Europa” și că partidul „Franța Nesupusă” nu este anti-european, ci împotriva ordoliberalismului. Mélenchon dorește ca Franța să-și consolideze legăturile cu China, țările francofone din Africa și America de Sud, în contrast cu atașamentul profund al Germaniei față de modelul său economic de piață liberă.
Mélenchon critică, de asemenea, reînarmarea Germaniei și prezența continuă a armelor nucleare americane pe teritoriul acesteia. În cartea sa din 2015, „Heringul lui Bismarck”, cu subtitlul „Otravă germană”, el a argumentat împotriva modelului german, evidențiind ratele sărăciei și natalitatea scăzută ca exemple ale eșecurilor acestuia.
Priorități internaționale și noi aliați
Mélenchon a coautorat o analiză de politică externă care prezintă prioritățile sale internaționale, inclusiv retragerea din NATO. Documentul menționează, de asemenea, că Franța ar trebui să respecte clauza articolului 42 din Tratatul UE, care garantează ajutorul din partea altor țări membre în caz de atac asupra unui stat membru, și propune extinderea acesteia la teritoriile „afiliate” țărilor UE.
Însă el și coautorii săi consideră că Franța nu ar trebui să fie „legată de un bloc geografic” în cadrul UE, care este caracterizat de un atlanticism extrem. Mélenchon este, de asemenea, interesat de consolidarea relațiilor cu Spania, în timp ce Berlinul caută noi aliați, cum ar fi Roma, pe măsură ce neînțelegerile cu Parisul s-au acumulat.
Disensiunile privind acordul comercial istoric al UE cu Mercosur și deciziile de renunțare la proiectele comune au zguduit relațiile franco-germane. Cu toate acestea, un deputat de centru din parlamentul francez, Frédéric Petit, consideră că legătura dintre cele două țări este suficient de puternică pentru a supraviețui, afirmând că „relația franco-germană nu va fi în niciun caz pusă sub semnul întrebării”.
