Criza din Ceuta: Motivul pentru care Europa nu-l mai consideră pe Pedro Sánchez nevinovat
Pedro Sánchez s-a trezit luni ca cel mai singur lider politic din Europa, conform comentariilor TVP World. Douăzeci și doi dintre omologii săi din UE au profitat de o situație de urgență legată de migrație, pe care Spania a reușit să o controleze în mare parte în decurs de 48 de ore, pentru a-i testa modelul politic în ansamblu. Acuzațiile formulate împotriva sa au vizat nu doar controlul lucrătorilor fără documente, ci și locul Madridului în noua ordine de securitate europeană.
Aceasta este o situație care reflectă starea de spirit politică a Europei mai mult decât faptele din Ceuta. Persoanele care au trecut granița din Maroc nu îndeplineau condițiile pentru a beneficia de programul de regularizare al Spaniei. Niciuna dintre acestea nu putea să se deplaseze mai departe către Spania continentală prin cadrul normal al spațiului Schengen, iar până vineri seara, peste 48.000 dintre ele s-au întors în Maroc. Cu toate acestea, 22 de guverne au văzut în continuare politica spaniolă un potențial „factor de atracție” și au ridicat problema suspendării acordurilor Schengen cu Spania.
Un verdict dincolo de dovezi
Aproximativ 50.000 de persoane au intrat în Ceuta pe cale terestră și maritimă după ce, pe 30 iulie, a fost forțată granița cu Marocul. Autoritățile locale estimează că numărul acestora ar putea ajunge chiar la 60.000. Situația a fost haotică, cu un bilanț uman tragic: până duminică, cel puțin 72 de persoane își pierduseră viața, iar peste 1.000 au avut nevoie de asistență medicală. Spania a mobilizat trupe, a întărit securitatea la frontieră și a colaborat cu Marocul pentru a-i repatria pe aproape toți cei care au intrat pe teritoriul său.
Ceuta are acorduri separate care restricționează deplasarea către Spania continentală și către spațiul Schengen. Acest lucru a limitat impactul crizei asupra migrației în Europa. Totuși, o scrisoare inițiată de Italia și Danemarca, semnată de alte 20 de guverne, a declarat că UE nu poate permite „treceri în masă necontrolate” care să sugereze că intrarea ilegală ar putea duce la obținerea unui statut de ședere legală.
Această scrisoare a vizat decizia lui Sánchez de a permite unui număr de până la 1,2 milioane de migranți fără documente să solicite un statut legal, impunându-le, totuși, anumite condiții. Orice persoană care a intrat în Ceuta la sfârșitul lunii iulie nu era eligibilă. Reacțiile critice au arătat cât de puțin i se mai acordă lui Sánchez prezumția de nevinovăție.
Înțelegerea ascunsă din spatele solidarității
Sánchez a comparat situația din Ceuta cu operațiunea desfășurată de Belarus împotriva Poloniei și a statelor baltice. Plângerea sa a fost că Spania a fost întâmpinată cu suspiciune și restricții la frontieră, în timp ce Europa Centrală a beneficiat de solidaritate. Această comparație sugerează o înțelegere tacită în cadrul UE, unde solidaritatea depinde de percepția altor guverne asupra controlului unei țări asupra unui pericol comun.
Polonia, care a fost afectată de acțiuni deliberate din partea Belarusului, a acumulat capital politic, în timp ce Spania a intrat în criza din Ceuta dintr-o poziție mai slabă. Responsabilitatea Marocului rămâne incertă, iar Madridul continuă să-l considere pe Rabat un partener esențial, în ciuda temerilor altor guverne din UE că programul de regularizare al Spaniei ar putea avea consecințe mai largi.
Amploarea coaliției împotriva lui Sánchez
Coaliția împotriva lui Sánchez este semnificativă, incluzând guverne de dreapta și de stânga, ceea ce arată cât de profund s-a integrat descurajarea migrației în curentul principal european. Guvernele de centru-stânga simt nevoia de a demonstra controlul asupra frontierelor pentru a contracara extremele drepte.
În Ceuta, imaginile unei frontiere copleșite au avut o pondere politică mai mare decât perspectiva limitată ca oamenii să ajungă în Europa continentală. Sánchez, pe de altă parte, subliniază că Spania a desfășurat șase „regularizări” la scară largă din 1986, reflectând dependența țării de forța de muncă migratoare.
Cauzele crizei din Ceuta
Cauzele valului de imigranți din Ceuta rămân nerezolvate, incluzând frustrarea economică din Maroc și zvonurile de pe rețelele sociale. Există, de asemenea, suspiciuni că Marocul a tolerat mișcarea sau a pierdut temporar controlul, având în vedere criza din 2021. Relațiile Spaniei cu Algeria și conflictul nerezolvat din Sahara Occidentală adaugă complexitate acestui context geopolitic.
Sánchez a intrat în criză cu o bunăvoință deja epuizată pe alte fronturi, iar Spania se confruntă cu critici pentru cheltuielile sale de apărare. În acest climat internațional, Sánchez are tot mai puțini susținători de încredere. Deși ocupă funcția de prim-ministru din iunie 2018 și pare probabil să rămână la putere după alegerile de anul viitor, această criză nu va determina căderea sa.
