Apelul asociațiilor de pacienți către Ilie Bolojan: „Un medicament disponibil doar teoretic nu ajută pe nimeni”
Mai multe asociații de pacienți îi cer premierului interimar Ilie Bolojan să țină cont de accesul real la tratamente atunci când se iau decizii privind politica medicamentelor. Organizațiile avertizează că lipsa medicamentelor și retragerile de pe piață pot afecta direct continuitatea tratamentului și susțin că economiile bugetare nu trebuie făcute cu prețul accesului pacienților la terapiile de care depind.
Asociațiile de pacienți i-au transmis, joi, o scrisoare deschisă premierului interimar Ilie Bolojan, în care atrag atenția asupra problemelor legate de accesul real la medicamente și de riscul de discontinuități în aprovizionare. Organizațiile reacționează la declarația recentă a premierului, potrivit căreia, în locul unui medicament foarte scump, care are efecte similare, ar putea fi utilizate unul sau două medicamente generice, inclusiv produse în România, pentru a crește accesul pacienților la tratament.
Asociațiile afirmă că este firesc ca statul să compare costurile, să reducă risipa și să susțină utilizarea medicamentelor generice atunci când acestea sunt disponibile, indicate și pot asigura continuitatea tratamentului. Totuși, nu toate medicamentele inovatoare au alternative generice sau biosimilare. „Un medicament accesibil doar pe hârtie nu tratează pe nimeni”, subliniază organizațiile.
Discontinuitățile de aprovizionare și retragerile de pe piață reprezintă o vulnerabilitate structurală a sistemului de sănătate, având efecte directe asupra aderenței la tratament și asupra accesului echitabil la medicamente. Un studiu recent, bazat pe date naționale pentru perioada 2017-2024, arată că episoadele de penurie au precedat, în medie, retragerile permanente de pe piață cu aproximativ doi ani, indicând o vulnerabilitate a pieței care afectează inclusiv medicamentele generice și biosimilarele.
Asociațiile de pacienți subliniază că discuția despre costul unui tratament trebuie să ia în considerare și disponibilitatea efectivă a acestuia în farmacii și spitale. „Întrebarea nu este doar «cât costă un medicament?», ci și «va exista el în farmacie și în spital, continuu, atunci când pacientul are nevoie de el?»”, se arată în scrisoare.
Schimbarea repetată a tratamentului din cauza lipsei de pe piață poate obliga pacienții să caute medicamente în mai multe farmacii, să întrerupă terapia sau să rămână fără opțiuni. În astfel de situații, economia aparentă realizată la buget poate genera ulterior costuri mai mari pentru sistem, prin complicații și internări. Organizațiile atrag atenția asupra pacienților cu boli rare, pentru care nu există întotdeauna alternative terapeutice echivalente, afirmând că restrângerea accesului la medicamentul inovator poate echivala, în fapt, cu lipsirea de tratament.
Accesul pacienților români la tratamente inovatoare este întârziat în comparație cu alte state europene. O analiză a proceselor de rambursare din România arată că timpul mediu dintre decizia de evaluare a tehnologiei medicale și rambursare a crescut de la 273 de zile în perioada 2020-2023 la peste 450 de zile în 2024-2025. De asemenea, numărul indicațiilor care așteptau rambursarea ar fi crescut de la 47 în 2022 la peste 100 în 2026.
Asociațiile susțin că pacienții nu li se poate cere să accepte lipsa accesului la anumite tratamente doar pe motiv că acestea sunt prea scumpe, fără o analiză a consecințelor întârzierii și fără verificarea existenței unor alternative reale. Datele arată că, pentru terapiile aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului între 2021 și 2024, perioada medie până la compensare a fost de 1.110 zile în România, față de media europeană de 597 de zile.
La începutul anului, mai puțin de unul din cinci medicamente era compensat, iar niciun medicament autorizat în 2023 sau 2024 nu intrase încă la compensare. Inclusiv după decizia de evaluare a tehnologiei medicale, intervalul până la compensarea efectivă a crescut de la o medie de 253 de zile în perioada 2020-2023 la 447 de zile în 2024-2025.
Asociațiile de pacienți afirmă că România se află printre statele Uniunii Europene cu niveluri ridicate ale mortalității din cauze prevenibile și tratabile. Ele nu solicită ca toate medicamentele noi sau costisitoare să fie rambursate necondiționat, ci cer ca deciziile să fie luate pe baza dovezilor și să fie explicate transparent. De asemenea, cer ca medicamentele generice să fie sprijinite prin politici care să le asigure viabilitatea și disponibilitatea pe piață, astfel încât pacienții să nu fie obligați să schimbe tratamentul doar pentru că o alternativă este mai ieftină pe hârtie.
„Sustenabilitatea nu poate însemna ca un pacient să se întrebe, lună de lună, dacă își va găsi tratamentul sau dacă va fi nevoit să o ia de la capăt cu o altă opțiune”, transmit organizațiile. Ele subliniază că un sistem de sănătate nu devine mai eficient atunci când economisește pe hârtie, dar lasă pacienții fără tratamentul de care depind. „Devine mai fragil și mai puțin uman”, se mai arată în scrisoarea deschisă.
În opinia asociațiilor, eficiența reală a sistemului de sănătate înseamnă ca tratamentul potrivit să fie disponibil la timp și în mod continuu pentru fiecare pacient care are nevoie de el.
