Islanda își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul turismului asupra băilor termale
Un element esențial al culturii înotului din Islanda este dușul obligatoriu și energic în pielea goală, pe care localnicii se tem că vizitatorii străini vor încerca să-l evite. Cu o temperatură plăcută de 15 °C, în timpul unei după-amiezi toride de vară, localnicii din Kopavogur se adună pentru a socializa și a se juca cu copiii lor, desfășurându-se într-o piscină publică.
Piscinele publice și băile termale, încălzite de obicei cu energia geotermală abundentă a insulei, sunt pentru islandezi ceea ce sunt pub-urile pentru britanici: un punct central al comunității. În decembrie, aceste piscine au fost incluse pe lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO, alături de tradiții precum bucătăria italiană, yodeling-ul elvețian și teatrul amator ceh. Cu toate acestea, islandezii se tem că acest statut va atrage vizitatori străini care nu respectă protocoalele de igienă ale țării.
O vizită la o piscină islandeză urmează o rutină bine stabilită: pantofii sunt lăsați afară, telefonul este lăsat în vestiar, iar vizitatorii se dezbracă pentru a merge la dușurile comune. Datorită nivelului mai scăzut de clor din piscine, este obligatoriu ca vizitatorii să facă duș dezbrăcați înainte de a intra în apă. Thordis Erla Agustsdóttir, o fotografă care a documentat aceste piscine timp de peste două decenii, a declarat că islandezii sunt foarte îngrijorați, temându-se că piscinele se vor umple de turiști care nu vor dori să respecte aceste obiceiuri.
„Poate că este ceva ce trebuie să analizăm, deoarece [dușul] face parte din cultura noastră a piscinelor”, a spus Agustsdóttir, subliniind importanța acestei tradiții. Desemnarea UNESCO poate fi o sabie cu două tăișuri; astfel, unii locuitori din Vlkolinec, un sat slovac inclus în patrimoniul mondial în 1993, au cerut retragerea statutului din cauza presiunilor generate de turismul excesiv.
În Islanda, băile termale publice sunt diferite de lagunele populare printre turiști, unde telefoanele sunt permise, iar barurile vând băuturi înotătorilor. Există peste 120 de piscine publice în întreaga țară, majoritatea satelor și cartierelor având propria piscină. Valdimar Tryggvi Hafstein, folclorist și profesor la Universitatea din Islanda, a afirmat că băile termale sunt locuri esențiale pentru socializare. „Este esențial pentru societate să existe astfel de locuri în care oamenii se adună și ajung să se cunoască”, a spus el.
Un sondaj realizat de Hafstein în 2023 a arătat că 79% dintre adulții islandezi frecventau piscinele, cu aproximativ 40% mergând regulat și 14% de câteva ori pe săptămână. Tradiția înotului în Islanda datează din secolul al XIII-lea, iar forma sa modernă a fost consolidată în secolul al XX-lea. Piscinele au fost înființate pentru a oferi lecții de înot, care sunt acum obligatorii pentru copiii începând de la vârsta de șase ani.
„Acesta este un loc în care te întorci”, a spus Hafstein. „Acesta este un loc în care crești și în care îmbătrânești.”
