Ce drepturi avem asupra gardului vecinului și cine acoperă costurile lucrărilor
Codul civil stabilește cui îi aparține gardul dintre două proprietăți, cum se împart costurile pentru construire și întreținere, dar și ce obligații au vecinii în privința liniei de hotar. Există soluții atunci când unul dintre proprietari refuză să contribuie la cheltuieli sau amplasează împrejmuirea pe terenul alăturat. Nerespectarea acestor reguli poate transforma o lucrare aparent simplă într-un litigiu între vecini.
Cine deține gardul dintre două proprietăți
Potrivit articolului 660 din Codul civil, zidul, șanțul sau orice altă despărțitură aflată între două terenuri este prezumată a fi proprietatea comună a vecinilor, dacă actele sau alte dovezi nu indică o situație diferită. Gardul amplasat pe linia de hotar este considerat, în principiu, o despărțitură comună și le aparține ambilor proprietari. Această regulă nu se aplică însă dacă există dovezi care demonstrează că gardul este proprietatea exclusivă a unuia dintre ei. Dacă unul dintre vecini construiește gardul în interiorul propriului teren, fără ca acesta să fie amplasat pe linia de hotar, împrejmuirea devine proprietatea exclusivă a celui care a realizat-o pe terenul său.
Cine suportă cheltuielile privind construirea și întreținerea gardului
Când gardul este amplasat pe linia de hotar și reprezintă o despărțitură comună, cheltuielile pentru construirea lui sunt suportate de ambii proprietari, conform Codului civil. Articolul 662 permite fiecărui vecin să solicite celuilalt să contribuie la realizarea împrejmuirii, iar articolul 663 stabilește că lucrările de întreținere și reparare sunt plătite proporțional cu dreptul fiecărui coproprietar.
Când poate un vecin să renunțe la coproprietatea asupra gardului
Unul dintre coproprietari poate renunța la dreptul său asupra despărțiturii comune, caz în care nu mai este obligat să participe la cheltuielile de întreținere și reparare. Totuși, renunțarea nu este posibilă dacă proprietarul are o construcție sprijinită de despărțitura comună sau beneficiază în alt mod de aceasta, fiind astfel obligat să contribuie la costurile aferente. În privința înălțimii gardului, în absența unor dispoziții legale sau reguli de urbanism, aceasta se stabilește prin acordul vecinilor, fără a putea depăși doi metri.
Ce se întâmplă dacă unul dintre vecini refuză să contribuie
Problema se complică atunci când unul dintre vecini dorește construirea gardului, iar celălalt refuză să participe la cheltuieli. Articolul 662 din Codul civil prevede că oricare dintre proprietari poate obliga pe vecinul său să contribuie la realizarea unei despărțituri comune. Așadar, refuzul nu înlătură obligația prevăzută de lege. Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, proprietarul interesat se poate adresa instanței pentru a solicita obligarea celuilalt la plata contribuției. Chiar dacă un proprietar nu dorește să participe sau susține că nu își permite cheltuielile, acest lucru nu îl exonerează automat. Dacă instanța stabilește obligația de plată, hotărârea devine obligatorie și poate fi executată în cazul în care nu este respectată de bunăvoie.
Ce poți face dacă vecinul a construit gardul dincolo de hotar
La construirea gardului trebuie respectată limita dintre cele două terenuri. Dacă împrejmuirea depășește linia de hotar și ocupă o parte din proprietatea învecinată, persoana afectată poate solicita remedierea situației și restabilirea limitei dintre imobile. Proprietarul se poate adresa instanței cu o acțiune în revendicare, pentru recuperarea suprafeței ocupate fără drept, sau cu una în grănițuire, atunci când trebuie stabilit traseul exact al hotarului. Instanța poate dispune efectuarea unei expertize topografice și cadastrale pentru clarificarea situației din teren. Gardul poate fi mutat sau modificat astfel încât să respecte hotarul, în funcție de concluziile expertului.
Cine suportă cheltuielile pentru remedierea situației
Dacă instanța constată că împrejmuirea a fost construită cu încălcarea dreptului de proprietate al vecinului, persoana responsabilă poate fi obligată să suporte costurile necesare remedierii situației. Acestea pot include cheltuielile de judecată, costul expertizei și sumele necesare pentru mutarea sau modificarea gardului. Aceleași principii se aplică și altor construcții, iar proprietarul afectat poate solicita în instanță măsurile necesare pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
