Privind războiul lui Putin prin prisma soldaților ruși: nedreptăți, corupție și șpăgi pentru a scăpa de „măcelărie”
Un studiu de 250 de pagini, bazat pe aproape 7.000 de mesaje schimbate în 2025 între militarii ruși și familiile lor, dezvăluie realitatea celor trimiși în „mașina de tocat carne” a „operațiunii militare speciale” declanșate de Vladimir Putin în Ucraina. Documentele descriu soldați tratați drept resurse dispensabile, abuzuri, corupție și mite plătite pentru evitarea atacurilor, obținerea permisiilor sau accesul la îngrijiri medicale.
Proiectul de cercetare, intitulat „Dicționarul etnografic al războiului”, a fost publicat în luna iunie de antropoloaga Alexandra Arhipova și psihologul Iuri Lapșin, în colaborare cu ECHO, Comitetul Rus Împotriva Războiului. Cercetătorii au analizat aproape 7.000 de scrisori, mesaje și alte comunicări între militarii ruși și rudele acestora. Informațiile au devenit accesibile în urma unei scurgeri de date de pe platforma digitală folosită pentru înregistrarea sesizărilor adresate comisarului pentru drepturile omului din Rusia, în perioada aprilie–septembrie 2025.
Studiul a arătat că aproape trei sferturi dintre sesizările adresate comisarului aveau legătură cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Cercetătorii au identificat aproape 80 de exemple de „argou modern de tranșee”, rezultat din combinarea eufemismelor provenite din fosta Uniune Sovietică, a jargonului din închisori, a ironizării autorităților, a umorului militarilor și a metaforelor tehnice. Printre termenii consemnați se numără „200”, folosit pentru un militar ucis în luptă, „trimis în delegație”, cu sensul de trimis pe front, „ptichka” („păsărică”), pentru o dronă, și „ptichnik” („crescător de păsări”), pentru un operator de drone.
Dezvoltarea unui limbaj informal în interiorul armatei îi ajută pe militari să facă față stresului, să creeze legături cu camarazii și să înțeleagă mai ușor sistemele complexe. Noul argou apărut în rândul militarilor ruși care luptă în Ucraina dezvăluie realitatea vieții în interiorul „mașinii de tocat carne” a Kremlinului și contrazice versiunea cosmetizată a războiului, promovată oficial în presă, în școli și în rândul populației.
Efectele asupra societății ruse
Cercetătorii au remarcat și folosirea pe scară largă a acestui limbaj de către mamele, soțiile, surorile și copiii militarilor. În opinia autorilor, limbajul folosit arată că războiul din Ucraina afectează întreaga societate rusă și transformă vocabularul cotidian. Cuvinte apărute pe front au ajuns să fie utilizate în conversațiile de zi cu zi. Documentele descriu viața cotidiană din tranșee, spitale, centre de instruire și tabere militare. Ele prezintă relațiile adesea abuzive dintre comandanți și soldați, în special în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului, corupția, tortura, umilințele și fraudarea plăților.
Scopul principal al dicționarului nu este doar explicarea unor termeni de argou, ci și ilustrarea realității în care trăiesc participanții la război. Analiza sugerează că, atât pentru militari, cât și pentru familiile lor, războiul din Ucraina înseamnă mai mult decât „afacerea morții”: limbajul războiului a devenit unul al logisticii. Din analiza scrisorilor reiese că soldatul, pentru care este folosit termenul „carne”, este privit ca o simplă resursă de unică folosință, transportat pe o bandă rulantă spre moarte sau rănire.
Economia războiului lui Putin
În mesaje apar frecvent referiri la plata unui „otkup” – o „răscumpărare”, în fapt o mită oferită pentru a influența soarta unui militar: pentru a evita participarea la un atac de tip „mașină de tocat carne”, pentru a obține permisiune sau pentru a beneficia de îngrijiri medicale. Militarilor li se cer adesea bani pentru pierderile suferite pe câmpul de luptă. Un „ptichnik” a cărui dronă este doborâtă poate fi obligat să cumpere un aparat nou din fonduri proprii.
Scrisorile conțin povești despre viața și moartea din spatele frontului. Militarii mobilizați sunt numiți „mobiki”, deși familiile îi descriu adesea drept războinici care au plecat la luptă nu pentru bani, ci „în ajutorul Patriei”. Cu toate acestea, o mare parte a comunicărilor se referă la bani. Numeroase mesaje conțin întrebări despre motivul pentru care nu au fost plătite indemnizațiile de luptă sau despăgubirile cuvenite în cazul rănirii ori al morții unui militar și despre procedurile prin care aceste sume pot fi obținute.
Trupurile militarilor uciși rămân adesea pe câmpul de luptă, deoarece recuperarea lor presupune eforturi logistice și riscuri prea mari. Prin urmare, pot trece șase luni sau chiar mai mult, fiind necesară și aprobarea unei instanțe, înainte ca un militar să fie declarat dispărut în acțiune. Mulți sunt înregistrați drept dezertori sau militari care și-au părăsit unitatea fără permisiune, ceea ce împiedică plata despăgubirilor către familii. Militarii luați prizonieri sunt considerați simple componente ale unui „fond de schimb” și sunt eliberați numai atunci când numărul captivilor sau al pierderilor justifică un schimb. Până la eliberare, ei sunt înregistrați doar ca dispăruți.
Autorii concluzionează că, în războiul lui Putin, se petrece ceva mai profund decât simpla apariție a unui nou argou. Potrivit acestora, autoritățile ruse nu doar că îi tratează pe militari ca pe niște ființe dezumanizate și dispensabile, ci și limbajul folosit de soldați și de apropiații lor pare să reflecte acceptarea acestui statut. În cele din urmă, moartea pe câmpul de luptă nu mai este prezentată drept o „chemare nobilă”, ci ca simplul rezultat al participării militarilor la mecanismul logistic al războiului.
