Actualizarea dosarului „Taverna La Puiu” din Mangalia: cererea de proprietate a societății pentru terenul ocupat fără drept
Magistrații Tribunalului Constanța au explicat motivele pentru care au respins acțiunea civilă, în faza de apel, a societății Exotic SRL din Mangalia, care solicită extinderea patrimoniului cu un imobil sau o porțiune de imobil pe care îl ocupă fără drept. Atât Judecătoria Mangalia, cât și Tribunalul Constanța au respins cererile societății, aceasta având acum opțiunea de a face recurs.
Litigiul implică societatea Exotic SRL, care deține „Taverna La Puiu”, și Municipiul Mangalia, fiind legat de extinderea fără autorizație a restaurantului. Judecătoria Mangalia a respins inițial cererea firmei de a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra unei extinderi de aproximativ 90 de metri pătrați, considerând acțiunea o încercare de eludare a legii. Cazul a fost înaintat în apel la Tribunalul Constanța.
Tribunalul a admis apelul declarat de societate și a modificat hotărârea primei instanțe; însă, această modificare a fost o simplă formalitate, deoarece soluția finală a fost tot nefavorabilă pentru reclamant. Instanța a constatat că Judecătoria Mangalia a greșit respingând cererea ca „inadmisibilă”, bazându-se pe o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se aplică exclusiv celor care construiesc ilegal pe propriul teren. În acest caz, terenul în discuție aparține domeniului privat al Municipiului Mangalia.
Tribunalul a decis că acțiunea era admisibilă în principiu și a impus judecarea pe fond. În analiza pe fond a cauzei, magistrații au respins cererea Exotic SRL ca fiind neîntemeiată, invocând vechiul Cod Civil, deoarece construcția a fost realizată în anul 2010, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil.
Instanța a explicat că instituția accesiunii imobiliare artificiale, invocată de firmă pentru a obține titlul de proprietate, a fost creată pentru a proteja proprietarul terenului, nu pe cel care construiește. Dreptul de invocare a accesiunii aparține exclusiv primăriei, nu constructorului care a realizat lucrarea pe un teren care nu îi aparține. De asemenea, societatea nu a putut dovedi existența vreunui drept real sau de folosință asupra suprafeței respective.
Un alt argument major reținut de judecători a fost disciplina în construcții. Tribunalul a subliniat că, chiar dacă s-ar trece peste impedimentele legate de regula accesiunii, recunoașterea dreptului de proprietate în lipsa unei autorizații de construire și a unui proces-verbal de recepție ar echivala cu validarea unei situații nelegale create cu bună știință. Firma a realizat lucrările știind că nu deține terenul și fără a obține actele necesare, iar instanța nu poate legitima ocolirea legii speciale privind siguranța și autorizarea construcțiilor.
Decizia Tribunalului nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Până în prezent, nu a fost depus niciun recurs.
