Atenție la un aliment popular din România: riscurile contaminării cu mercur
Tonul la conservă, un aliment accesibil și bogat în proteine, poate conține metilmercur, o substanță neurotoxică asociată în special cu expunerea excesivă și repetată. Nivelurile de mercur în ton variază în funcție de specie, iar anumite categorii de consumatori trebuie să fie mai atente la alegerea acestui produs.
Beneficiile consumului de ton
Tonul este o sursă valoroasă de proteine complete, oferind organismului toți aminoacizii esențiali necesari. În funcție de specie și de modul de conservare, tonul poate conține acizi grași Omega-3, vitamina B12, vitamina D, seleniu și fosfor. Consumul său contribuie la menținerea masei musculare, la buna funcționare a sistemului nervos și la sănătatea cardiovasculară. Este important de menționat că tonul în saramură poate avea un conținut mai ridicat de sare, în timp ce tonul conservat în ulei are, de obicei, o valoare calorică mai mare.
Contaminarea cu mercur
Tonul poate conține metilmercur, un compus care se acumulează în organismele marine și este transmis de-a lungul lanțului trofic. Această substanță provine atât din surse naturale, cât și din activități umane, iar microorganismele din mediul acvatic pot transforma mercurul în metilmercur. Peștii de dimensiuni mici acumulează, în general, cantități reduse, însă concentrația poate crește pe măsură ce aceștia sunt consumați de specii mai mari. Astfel, exemplarele longevive, aflate în partea superioară a lanțului trofic, inclusiv anumite specii de ton, pot avea niveluri mai ridicate de metilmercur.
Speciile de ton și conținutul de mercur
Nu toate speciile de ton conțin aceeași cantitate de mercur. Tonul dungat are, în general, o cantitate mai redusă de mercur comparativ cu tonul alb, în timp ce tonul obez se numără printre speciile care pot acumula concentrații mai ridicate.
Recomandări privind consumul de ton
Nu există o cantitate standard de ton recomandată pentru toată lumea. Porția și frecvența consumului trebuie stabilite în funcție de greutatea corporală, specie și de celelalte tipuri de pește incluse în alimentație. La nivel european, aportul săptămânal tolerabil de metilmercur este de 1,3 micrograme pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Este recomandat să se aleagă speciile cu un conținut redus de mercur și să se mențină o alimentație variată.
Efectele expunerii excesive la mercur
Riscurile sunt asociate în special expunerii repetate și acumulării în organism, nu consumului ocazional al unei conserve de ton. Metilmercurul este o substanță neurotoxică, iar cantitățile excesive pot afecta sistemul nervos central și periferic. Printre simptomele expunerii importante se numără tremorul, durerile de cap, tulburările de memorie sau de somn, modificările sensibilității și problemele de coordonare. Persoanele care consumă frecvent cantități mari de pește cu un nivel ridicat de mercur și observă asemenea manifestări ar trebui să se adreseze unui medic.
Cine trebuie să fie mai atent la consumul de ton
Femeile însărcinate, cele care ar putea rămâne însărcinate, mamele care alăptează și copiii mici trebuie să acorde o atenție sporită speciei alese și cantității consumate, deoarece sistemul nervos aflat în dezvoltare este mai vulnerabil la efectele metilmercurului. Sarcina nu presupune eliminarea peștelui din alimentație, deoarece acesta furnizează nutrienți importanți. Este recomandată alegerea predominantă a speciilor cu un nivel scăzut de mercur și alternarea acestora. În cazul copiilor, porția și tipul de pește trebuie adaptate vârstei, iar selectarea speciilor cu un conținut redus de mercur devine cu atât mai importantă.
