Ce riscuri implică falimentul băncii pentru economiile tale și ce se întâmplă cu creditele active
Apariția unor blocaje financiare majore sau intrarea în faliment a unei bănci din România ridică frecvent semne de întrebare în rândul clienților cu privire la siguranța economiilor și soarta ratelor în plată. Aceste situații sunt reglementate prin Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și prin normele Băncii Naționale a României (BNR), care fac distincție între calitatea de deponent și cea de debitor.
Dacă aveți depozite la o bancă aflată în pragul falimentului, nu trebuie să vă faceți griji, în măsura în care banca respectivă participă la schema națională de garantare, beneficiind astfel de protecția asigurată prin Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB). Plafonul maxim de despăgubire este de 100.000 de euro, aplicat per deponent și per instituție de credit. Băncile care nu participă la această schemă de garantare nu oferă aceeași protecție.
„Regula plafonului de 100.000 de euro vizează totalul creanțelor pe care un client le are față de o singură bancă. Dacă o persoană încasează salariul pe card și, în paralel, păstrează la aceeași bancă sume în depozite, toate aceste solduri se adună”, a explicat un expert în domeniu. În cazul în care o bancă nu își poate onora obligațiile, FGDB are obligația de a pune la dispoziția titularilor sumele garantate în cel mult șapte zile lucrătoare.
Pentru capitalul care depășește pragul de 100.000 de euro, rambursarea nu mai este automată, ci depinde de valorificarea patrimoniului băncii în cadrul procedurii de lichidare. Clienții care dețin lichidități mai mari aleg adesea să își împartă banii la mai multe instituții bancare autorizate pentru a beneficia de plafonul de protecție la fiecare dintre acestea.
Legea prevede reguli distincte pentru conturile deschise pe numele mai multor titulari, unde plafonul se calculează raportat la cota-parte a fiecăruia, precum și excepții pentru anumite sume care sunt protejate peste limita standard pe o perioadă determinată.
În ceea ce privește clienții cu credite în derulare, falimentul băncii nu atrage anularea datoriilor. Portofoliile de împrumuturi constituie active ale băncii, iar în cadrul procedurilor de insolvență sau faliment, acestea sunt preluate de alte bănci sau entități financiare autorizate. Obligația de plată rămâne în vigoare conform contractului de credit inițial, iar debitorii trebuie să urmărească notificările oficiale pentru a cunoaște noul creditor și coordonatele bancare pentru plata ratelor scadente.
În România, ultimul faliment bancar care a necesitat activarea plăților prin FGDB a fost cel al Nova Bank, în 2006. Ulterior, dispariția unor bănci, cum ar fi sucursala Bank of Cyprus din Constanța în 2013 sau bănci precum Volksbank, Bancpost și OTP Bank, nu a avut loc prin faliment, ci prin transferuri de portofolii, fuziuni și achiziții.
În schimb, pe segmentul instituțiilor financiare nebancare, cazurile de insolvență, faliment sau radiere au fost mai frecvente în ultimele două decenii, exemple fiind Romexterra Leasing IFN, Sigma Leasing IFN sau Finance One IFN, unde debitorii au continuat să își achite datoriile către lichidatori sau entitățile care au preluat portofoliile de creanțe.
