Cine sunt cei care se odihnesc doar 4-5 ore pe noapte fără să resimtă oboseala
Definiția lui Brad Johnson pentru un somn bun diferă de cea a majorității. Cinci ore de somn îl lasă ager și energizat. Chiar și după o călătorie de 24 de ore în Europa, bărbatul în vârstă de 70 de ani din Providence, Utah, poate dormi șase ore timp de câteva nopți – dar niciodată cele șapte ore sau mai multe recomandate pentru adulți. Johnson afirmă: „Pur și simplu nu pot dormi mai mult de patru sau cinci ore. Și prosper datorită acestui lucru.”
Pentru majoritatea oamenilor, acest tipar ar semnala o privare cronică de somn. Însă Johnson pare să aparțină unui grup rar de persoane care dorm puțin în mod natural – persoane a căror nevoie biologică de somn este mult mai mică. Doar aproximativ 50 de familii au fost identificate cu mutații genetice legate de această trăsătură. Johnson și alte câteva rude poartă o mutație rară în gena ADRB1, care influențează reglarea somnului și a stării de veghe, conform lui Ying-Hui Fu, profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco. Timp de decenii, echipa lui Fu a studiat familii care dorm mult mai puțin decât altele, fără efecte negative aparente.
Persoanele care dorm puțin în mod natural nu se bazează pe alarme sau cafeină, spune Fu, iar acest tipar este adesea caracteristic întregii familii. Un studiu din 2019 publicat în Neuron definește persoanele care dorm puțin în mod natural ca fiind acelea care se trezesc natural după patru până la șase ore de somn, simțindu-se reîmprospătate. Chiar și în vacanțe, rutina lor de somn rămâne aceeași. Această consecvență le face valoroase pentru cercetători, care speră că aceste valori biologice ieșite din comun pot dezvălui cum își măsoară creierul nevoia de somn – și ce anume restabilește somnul.
În societatea noastră mereu în mișcare, atracția este clară: nevoia de mai puțin somn poate însemna o productivitate mai mare. Totuși, corpul nu este inactiv în timpul somnului. Procese neurologice și fiziologice cruciale continuă pe tot parcursul nopții, spune Fu. Somnul susține vigilența, metabolismul, eliminarea limfei, refacerea sistemului imunitar și starea de spirit. Conform unui sondaj național privind sănătatea din 2024, aproape unul din trei adulți din SUA raportează că dorm mai puțin de șapte ore pe noapte, ceea ce poate face dificilă identificarea persoanelor care dorm puțin în mod natural. În laborator, Fu și alți cercetători întâlnesc adesea persoane care spun că se pot descurca cu mai puțin somn, cu alarme și cafeină, numindu-le „persoane care dorm puțin în mod obișnuit.”
Reducerea somnului este asociată cu un risc crescut de obezitate, diabet și boli coronariene, conform unei meta-analize ample a studiilor populaționale. Oamenii s-ar putea să nu își recunoască propriul deficit de somn. „Oamenii sunt foarte nepricepuți în a ști de cât somn au nevoie”, spune Elizabeth B. Klerman, profesor de neurologie la Harvard Medical School. Un studiu din 2005 arată că adulții tineri dormeau mai mult atunci când cercetătorii le-au prelungit timpul petrecut în pat, sugerând că programul lor obișnuit i-a lăsat cu o datorie de somn. Klerman adaugă: „Îngrijorarea în domeniu este că oamenii nu își dau seama că dorm prea puțin pentru că «nu se simt obosiți».”
Un alt domeniu de cercetare este genetica. În 2005, Chiara Cirelli și echipa sa au identificat Minisleep, o muscă de fructe cu o mutație în gena canalului de potasiu Shaker, care dormea aproximativ o treime din cât dormeau muștele obișnuite, dar trăia o viață mai scurtă. Aceasta a fost o dovadă timpurie că genele pot ajuta la determinarea cantității de somn de care avem nevoie. Patru ani mai târziu, Fu și colaboratorul său Louis Ptáček au descoperit o mutație în gena DEC2, asociind somnul scurt natural familial cu mutații rare în cel puțin cinci gene – DEC2, ADRB1, NPSR1, GRM1 și SIK3.
Aceste descoperiri indică diferite părți ale mecanismului de somn-veghe al creierului, dar nu au dezvăluit dacă persoanele care dorm scurt în mod natural efectuează procesele de restaurare mai rapid. O ipoteză este că somnul deconectează creierul de mediu, permițând sinapselor să se reseteze printr-un proces numit homeostază sinaptică. Dovezi sugerează că persoanele care dorm puțin în mod natural mențin un somn profund, cu unde lente, ceea ce le-ar permite creierului să finalizeze mai multă muncă sinaptică într-un timp mai scurt.
Scammell, profesor de neurologie la Universitatea Harvard, explică faptul că somnul este guvernat de două sisteme biologice: ceasul circadian, care determină momentul somnului, și presiunea homeostatică a somnului, care crește cu cât o persoană stă trează mai mult. Această presiune face somnul din ce în ce mai greu de rezistat. În timpul zilei, impulsul circadian de veghe ajută la starea de alertă, dar starea de alertă nu înseamnă neapărat că recuperarea creierului a fost finalizată. Un studiu din 1995 a demonstrat că creierul se poate trezi atunci când presiunea din timpul somnului a scăzut.
O sugestie pentru a determina de cât somn are nevoie cineva este să sară peste alarmă timp de cel puțin trei nopți și să observe cât de mult se schimbă durata somnului în a treia noapte. Dacă o persoană care de obicei doarme șase ore dormește opt ore în a treia noapte, opt ore ar putea fi mai aproape de ceea ce are nevoie corpul său. Numărul de ore de somn necesar variază de la o persoană la alta. Fu subliniază că a spune că toată lumea trebuie să doarmă opt ore este ca și cum ai afirma că toată lumea trebuie să aibă o înălțime de 1,60 m.
Persoanele care dorm scurt în mod natural se află la o extremă a variației acestei trăsături. Scopul lui Fu este de a înțelege cum aceste persoane rare îndeplinesc sarcinile esențiale ale organismului peste noapte într-un timp mai scurt și dacă aceste cunoștințe ar putea îmbunătăți somnul pentru toată lumea. Johnson a trăit ani de zile cu frica că nopțile scurte îi dăunează, până când cercetătorii i-au confirmat că este normal pentru cineva care doarme puțin.
