Revelație uimitoare în Turcia: „Cea mai veche epavă cunoscută”
O epavă datând de aproximativ 4.700 de ani, descoperită în apropierea insulei Kekova, din provincia Antalya, este considerată de autoritățile turce a fi cea mai veche din lume. Arheologii au scos la lumină mai multe amfore din Epoca Bronzului Timpuriu, care ar putea oferi informații importante despre comerțul maritim din estul Mării Mediterane și despre viața marinarilor de acum aproape cinci milenii.
Importanța descoperirii
Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a subliniat importanța vaselor antice recuperate în timpul săpăturilor, afirmând: „În «Patria noastră Albastră», scoatem la lumină urmele celui mai vechi naufragiu din lume.” Analizele efectuate asupra argilei din care au fost realizate amforele sugerează că acestea au fost produse, cel mai probabil, în ateliere din Valea Iordanului.
Descoperirea unor exemplare similare în Egipt, Troia și Creta oferă indicii despre schimburile comerciale și interacțiunile culturale dintre diferitele regiuni ale lumii antice. Ersoy a menționat că autoritățile vor continua cercetările pentru a aduce la lumină noi informații despre istoria maritimă a Anatoliei și pentru a conserva patrimoniul cultural subacvatic pentru generațiile viitoare.
Cum a fost descoperită epava
Probele prelevate din amforele găsite printre rămășițele epavei identificate în largul insulei Kekova, în urma unor cercetări subacvatice desfășurate de Universitatea Akdeniz, au indicat că nava ar putea data din Epoca Bronzului Timpuriu. Săpăturile arheologice în zonă au început în 2026, sub coordonarea Direcției Muzeului din Antalya.
Faptul că vase similare au fost descoperite în apropierea piramidelor de la Giza, Saqqara și Abusir, în Egipt, dar și în Troia și Creta, sugerează că încărcătura navei ar fi putut face parte dintr-o vastă rețea comercială. Cercetătorii consideră că nava ar fi plecat dintr-un port de pe coasta Levantului, având ca destinație Troia sau Creta.
Descoperiri semnificative despre amfore
Una dintre amforele descoperite în timpul săpăturilor atrage atenția prin două orificii aflate în corpul vasului și nouă semne distincte inscripționate pe suprafața acestuia. Primele examinări sugerează că vasul ar fi putut fi folosit pentru prelucrarea laptelui, în procesul de obținere a brânzei sau a untului. Această ipoteză ridică posibilitatea ca marinarii din acea perioadă să fi transportat capre la bordul navelor în timpul călătoriilor lungi, să le fi muls și să fi produs singuri produse lactate.
Prin urmare, descoperirile contribuie nu doar la cercetarea transportului de mărfuri în Antichitate, ci și la înțelegerea condițiilor de viață de la bordul navelor și a obiceiurilor alimentare ale marinarilor din acea perioadă.
