„`html
Luna ar putea fi mai veche cu 100 de milioane de ani decât se credea anterior
Un nou studiu sugerează că Luna ar putea fi cu peste 100 de milioane de ani mai veche decât estimările anterioare, care se bazau pe rocile colectate de pe suprafața sa. Această concluzie provine din observația că Luna a suferit o „reîmprospătare” vulcanică, ceea ce ar fi afectat vârsta aparentă a rocilor selenare.
Mineralele rare de zircon selenar indică că Luna s-a format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Totuși, cercetările anterioare au sugerat o vârstă de 4,35 miliarde de ani pentru Luna, considerată o vârstă relativ „mică” comparativ cu formarea Sistemului Solar, estimată la 4,6 miliarde de ani.
Studiul recent propune că suprafața Lunii a fost „reîncălzită” acum 4,35 miliarde de ani, ceea ce ar putea explica discrepanțele în estimările vârstei. Această reîncălzire a fost cauzată de efectele mareice, similare cu cele care determină ridicarea și coborârea mărilor pe Pământ, și care au avut un impact semnificativ asupra Lunii în perioada formării sale.
Francis Nimmo, autorul principal al studiului și cercetător în științe planetare, a menționat că forțele exercitate de Pământ asupra Lunii ar fi provocat tulburări și o încălzire intensă, ceea ce ar explica de ce există mai puține bazine de impact vechi pe Lună decât se aștepta. Această propunere reunește perspectivele din două domenii diferite: cei care consideră Luna „veche” și cei care o văd „tânără”.
„`
Luna ar putea fi mai veche decât se credea
Recent, cercetările au sugerat că Luna s-ar fi format cu aproximativ 100 de milioane de ani mai devreme decât estimările anterioare. Potrivit lui Nimmo, modelele computerizate ale echipei sugerează că Luna „s-a format la aproximativ 80 de milioane de ani după începutul sistemului nostru solar”.
Aceste descoperiri sunt importante pentru înțelegerea geologiei Lunii și a proceselor care au modelat suprafața sa. În plus, studiul oferă predicții care ar putea fi testate în viitor prin intermediul misiunii Chang’e 6 a Chinei, care va colecta mostre de pe partea îndepărtată a Lunii. Nimmo a subliniat că „o nouă misiune de colectare de mostre ar fi extrem de utilă” pentru a verifica aceste teorii.
Oamenii de știință continuă să planifice simulări mai complexe pentru a explora efectele încălzirii mareice asupra geologiei Lunii, contribuind astfel la o mai bună înțelegere a contextului în care s-a format satelitul natural al Pământului. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în revista Nature.