Experimentul Candidaturii Independente: Strângerea a 200.000 de Semnături Fără Finanțare
Paul Ispas, un absolvent de Științe Politice, a depus vineri candidatura sa independentă pentru alegerile prezidențiale, având ca scop să demonstreze dificultățile întâmpinate în strângerea a 200.000 de semnături fără resurse financiare. Într-un interviu oferit Recorder, el a explicat motivele din spatele acestui demers și provocările cu care s-a confruntat.
Ispas a fost inspirat de candidatura lui Călin Georgescu, care a afirmat că a reușit să se prezinte la alegeri fără finanțare. „Am vrut efectiv să arăt că e imposibil să faci asta. Am vrut să arăt care sunt barierele pe care sistemul electoral le pune celor care vor să participe”, a declarat candidatul.
În ciuda eforturilor sale, Paul a reușit să strângă doar 850 de semnături, dar a decis să depună dosarul la Biroul Electoral Central (BEC) pentru a transmite un mesaj cu privire la dificultățile procesului. „Demersul de strângere de semnături este problematic – aș folosi termenul fraudabil după experiența asta”, a adăugat el, subliniind că există riscuri legate de validitatea semnăturilor.
Verificarea Semnăturilor la BEC
Septimius Pârvu, expert în legislația electorală și reprezentant al Expert Forum, a explicat că BEC efectuează o verificare de formă a semnăturilor, fără a confirma identitatea reală a semnatarilor. „E mai degrabă o verificare de secretariat – se verifică dacă lista este semnată și dacă datele sunt completate corect”, a precizat Pârvu. El a subliniat că, în practică, este posibil să fie inventate CNP-uri fără o verificare riguroasă.
În concluzie, Paul Ispas consideră că experiența sa demonstrează dificultatea de a strânge semnături ca independent fără resurse financiare și subliniază lacunele din sistemul electoral care facilitează posibile fraude.
Candidatul Independent și Provocarea Semnăturilor
Strângerea a 200.000 de semnături într-un interval atât de scurt este percepută ca o sarcină aproape imposibilă. Paul Ispas, un candidat independent, a declarat că este un „coșmar logistic” să obții atât de multe semnături reale în doar 3-4 zile. El a subliniat că, pentru a reuși, este necesar să ai un număr considerabil de voluntari, estimând că fiecare persoană ar trebui să strângă aproximativ 5 semnături pe oră.
Ispas a explicat că, pe lângă dificultățile logistice, există și un aspect financiar semnificativ. „Fără bani, din calculele mele, ar trebui să ai un minim de 2 lei pe semnătură. Costurile pentru printul hârtiilor, transport și alte materiale necesare sunt inevitabile”, a menționat el. Acesta a adăugat că nu este realist să afirmi că poți strânge 200.000 de semnături fără a investi resurse financiare sau fără sprijin din partea unor organizații.
În concluzie, Ispas a caracterizat procesul ca o „mascaradă a semnăturilor”, subliniind că astfel de condiții nu sunt normale într-o democrație. El a făcut apel la democratizarea procesului de colectare a semnăturilor și a subliniat importanța digitalizării acestuia pentru a permite cetățenilor să participe mai activ.
În planuri viitoare, Paul Ispas intenționează să revină în stradă pentru a strânge semnături, dar de data aceasta pentru o inițiativă de digitalizare a procesului electoral. „M-am plictisit să fac politică de canapea”, a concluzionat el.
