Casa Lescovar: O pagină din istoria Constanței în căutarea unui nou stăpân
Bătrânul Tomis are comori de o valoare incontestabilă, inclusiv clădiri cu o arhitectură specială. Multe dintre imobilele orașului Constanța au fost reabilitate, altele se află în curs de consolidare și modernizare. Însă, un portofoliu stufos este reprezentat de clădirile care așteaptă să fie readuse la viață sau își caută noi proprietari.
Casa Lescovar, situată pe strada Cristea Georgescu nr. 6, în zona Peninsulară, este scoasă la vânzare de mai mulți ani, fără a-și găsi un cumpărător. Prețul a oscilat de-a lungul anilor, ajungând în prezent la 2.150.000 de euro, o sumă considerată pe măsură în raport cu istoria valoroasă și poziția sa, la câțiva pași de faleza Cazinoului recent reabilitat.
Arhitectura clădirii este specială, în stil eclectic, așa cum este descrisă în lucrarea „Constanța 1878–1928. Spectacolul modernității târzii”, și poartă numele primului său proprietar, Francisc Lescovar, un antreprenor care a contribuit semnificativ la modernizarea orașului între 1900 și 1920. Lescovar este legat de consolidarea taluzului, ridicarea primului sediu al Colegiului „Mircea cel Bătrân” și construirea actualului Tribunal (fost Palat Regal).
Suprafața terenului este de 500 de metri pătrați, iar casa are 23 de camere și șapte băi, totalizând aproape 800 de metri pătrați, dispuși pe subsol, parter și două etaje. După Revoluție, imobilul a devenit sediul unei instituții bancare.
Casa Lescovar este una dintre lucrările deosebite ale arhitectului francez E.P. Goué, care a sosit în Constanța în anul 1912 pentru a proiecta Hotelul Palace, cea mai mare și modernă unitate de cazare de pe litoralul românesc la acea vreme. Îndrăgostit de zonă, Goué a realizat și alte imobile reprezentative, inclusiv Casa Lescovar.
Construită în perioada 1913–1914, reședința lui Lescovar se află între Hotel Palace și Cazino, evidențiind statutul constructorului. Colaborarea cu arhitectul Goué a continuat și în cazul acestei reședințe, proiectată cu subsol, parter și două etaje. Stilul eclectic al clădirii este caracterizat printr-un melanj de influențe arhitecturale, incluzând elemente neoclasice, monumentale și Art Nouveau, rezultând o vilă impresionantă și reprezentativă pentru zona rezidențială post-1900 din centrul Constanței.
Casa Lescovar a fost vândută ulterior moștenitorilor Bankoop-ului, care au renovat-o. Francisc Lescovar a deținut mai multe imobile, unele păstrându-se și astăzi, precum cel de pe strada Arhiepiscopiei nr. 22, construit în 1929. Alte imobile importante construite de Lescovar includ cele de pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 6–8 (1895), strada Dr. Reiner nr. 2–4 (1889) și strada Nicolae Titulescu nr. 19 (1923), toate fiind naționalizate prin Decretul 712/1966.
De asemenea, Lescovar a construit prima clădire a Uzinei Electrice de pe strada Dorobanți în 1907, clădire care există și astăzi, adăpostind, după al Doilea Război Mondial, Baia Populară și, din 1990, sediul Teatrului de Balet Contemporan „Oleg Danovski”.
