Constanța revine la rădăcini: o călătorie în timp printr-un proiect cultural centenar
Constanța se confruntă din nou cu o problemă nerezolvată de decenii: lipsa unei infrastructuri teatrale moderne. Deși orașul de la malul mării a avut încă din anii ’20 un proiect clar pentru un teatru modern integrat într-un palat cultural, acest vis urbanistic a rămas nerealizat, evidențiind dificultățile cu care se confruntă și astăzi Teatrul de Stat Constanța.
Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat Constanța, a subliniat în repetate rânduri necesitatea unei săli de spectacole adaptate standardelor actuale și a propus o viziune culturală mai largă pentru oraș. Aceasta include candidatura Constanței la titlul de Capitală Culturală Europeană, construirea unei clădiri noi pentru teatru și schimbarea titulaturii instituției din „teatru de stat” în „teatru național”, menținându-se subordonarea față de Consiliul Județean Constanța. Potențialul cultural al orașului, definit de diversitatea etnică și tradițională, susține un proiect cultural de amploare națională și europeană.
Nevoia unui teatru modern: o problemă veche de un secol
Subiectul lipsei unei infrastructuri teatrale moderne nu este nou. Proiectul pentru un palat cultural, care să includă o sală de teatru, sală de concerte și scenă pentru operă, era discutat încă din anii 1920. Conform volumului „Constanța, Memoriile orașului” de Aurelia și Ștefan Lăpușan, viitorul așezământ teatral era planificat să fie amplasat pe strada Carol (actualul Bulevard Tomis), reprezentând o construcție monumentală, emblematică pentru oraș.
În 1925, Consiliul Comunal a anunțat alocarea a 3 milioane de lei pentru demararea lucrărilor la teatrul comunal. Terenul destinat noilor instituții culturale se afla în zona parcului central, unde astăzi se află Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”. Arhitectul Petre Antonescu, o figură proeminentă a arhitecturii românești interbelice, a fost implicat în proiect, iar în 1926 existau deja schițe și anunțuri oficiale de inaugurare a lucrărilor, prezente în fața familiei regale.
Proiectul care a rămas pe hârtie
În ciuda sprijinului public și al fondurilor alocate, teatrul nu a fost construit, iar palatul cultural a rămas doar un proiect în documente. În această perioadă, Demostene Tranulis, un filantrop grec, a decis să construiască o clădire dedicată actului teatral, ridicând în 1927 clădirea cinematografului Ligii Culturale „Ctitoria Demostene Tranulis”, pe cheltuiala sa. Deși capitalul său nu a fost suficient, acesta s-a îndatorat cu peste 2 milioane de lei, iar costurile finale ale construcției au depășit 5,5 milioane de lei.
Astfel, la aproape un secol distanță, Constanța se confruntă cu aceeași problemă: lipsa unei săli de spectacole moderne capabile să răspundă cerințelor artistice și tehnice actuale. Istoria arată că nu a fost lipsă de viziune, ci incapacitatea de a finaliza proiectele, o realitate care continuă să se repete.
