Implicțiile sosirii a 17.000 de soldați americani în Orientul Mijlociu
Dacă președintele Trump va da undă verde, SUA ar putea avea în curând peste 17.000 de soldați terestri la porțile Iranului. Aceasta este o cifră mult sub cea necesară pentru o invazie pe scară largă, dar aceștia ar putea ocupa teritorii strategice, asigura stocurile de uraniu ale Teheranului sau cuceri o insulă. Pentagonul ia în considerare trimiterea a încă 10.000 de soldați de infanterie în Orientul Mijlociu, în timp ce Trump analizează posibilitatea unor negocieri de pace cu Iranul. Aceste trupe s-ar alătura celor aproximativ 5.000 de pușcași marini și 2.000 de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată, care au primit deja ordin de deplasare în regiune.
Este mult mai puțin decât cele 150.000 de trupe pe care SUA le-au desfășurat în martie 2003 pentru a invada Irakul, o țară mult mai mică atât din punct de vedere geografic, cât și al populației, decât Iranul. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că nu crede că trupele terestre vor fi necesare, afirmând că majoritatea obiectivelor pot fi atinse fără acestea. Totuși, el a adăugat că Trump „trebuie să fie pregătit pentru multiple situații de urgență”.
Propuneri respinse de Iran
Iranul a respins cerințele dure formulate de SUA, incluzând predarea stocului de uraniu îmbogățit și demontarea principalelor instalații nucleare. Teheranul consideră că închiderea Strâmtorii Hormuz va exercita presiune asupra Casei Albe pentru a face compromisuri și pentru a descuraja atacurile viitoare. Concentrarea de trupe ar putea oferi Statelor Unite un avantaj suplimentar, pregătindu-se în același timp pentru acțiuni mai decisive în cazul în care diplomația se împotmolește.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a afirmat că orice anunț privind desfășurarea trupelor va veni de la Departamentul Apărării și că președintele Trump are la dispoziție toate opțiunile militare. Dacă Trump ordonă desfășurarea, trupele ar putea fi folosite pentru a ocupa locații strategice, cum ar fi insulele de pe coasta de sud a Iranului sau porțiuni ale litoralului, asigurând controlul asupra celor 440 de kg de uraniu îmbogățit ale regimului.
Provocările desfășurării trupelor
Realizarea acestor misiuni ar fi complexă și periculoasă. O bătălie pentru un cap de pod lângă Bandar Abbas, principalul cartier general naval al Iranului, sau pentru Insula Kharg ar risca pierderi semnificative de vieți omenești. Forțele americane ar putea viza insulele din jurul „cotului” Strâmtorii Hormuz, facilitând redeschiderea căii de trecere și protejarea navelor împotriva rachetelor și dronelor iraniene, dar ajungerea în acele zone va fi dificilă. Navele americane vor trebui să navigheze prin ape înguste și puțin adânci, flancate de forțele iraniene înarmate cu rachete și drone.
Odată ajunse pe teren, forțele americane ar trebui să se apere împotriva unei serii de amenințări, inclusiv rachete de croazieră și balistice iraniene. Insula Kharg ar necesita apărare aeriană robustă, inclusiv distrugătoare echipate cu interceptori. Potrivit foștilor oficiali, o forță de 17.000 de soldați nu ar fi suficientă pentru a menține controlul asupra vreunei locații pentru o perioadă îndelungată, în special sub focul regimului.
Exemplul războiului din Irak
În timpul invaziei Irakului din 2003, SUA au desfășurat două divizii ale Armatei și Marinei, fiecare având între 15.000 și 20.000 de soldați. În plus, o coaliție internațională a contribuit cu trupe terestre. Forțele americane care încearcă să-și mențină pozițiile în Iran ar avea nevoie de sprijin din partea serviciilor de informații, supraveghere și recunoaștere, precum și de sprijin logistic.
Securizarea stocurilor de uraniu îmbogățit ale Iranului ar putea fi fezabilă cu ajutorul forțelor de operațiuni speciale, dar ar fi o misiune extrem de complexă, având în vedere că o mare parte din material este îngropată sub dărâmăturile instalațiilor bombardate.
În concluzie, chiar dacă trupele terestre suplimentare nu vor intra niciodată în Iran, amenințarea de a le desfășura ar putea servi ca pârghie, alimentând narațiunea strategică că SUA sunt serioase în privința opțiunilor militare disponibile.
