Kelemen Hunor: Asocierea lui Călin Georgescu cu rețeaua Caraman
Într-un interviu acordat publicației maghiare Maszol, Kelemen Hunor, președintele UDMR, a adus în discuție legăturile lui Călin Georgescu cu rețeaua de spionaj condusă de Mihai Caraman, care a spionat NATO pentru KGB. Potrivit lui Hunor, Georgescu, deși se prezintă ca un reprezentant al unui curent anti-sistem, este de fapt un „om al vechiului sistem”.
Hunor a subliniat că mentorul lui Georgescu, Mircea Malița, poate fi asociat cu această rețea de spionaj, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la adevărata lui agenda politică. „El (Călin Georgescu – N.R.) nu este anti-sistem, ci aparține vechiului sistem”, a afirmat liderul UDMR, evidențiind că Georgescu a studiat în străinătate în perioada în care acest lucru nu era accesibil pentru toată lumea.
De asemenea, Kelemen Hunor a menționat că Georgescu și echipa sa au promovat idei extremiste, făcând legături cu Mișcarea Legionară și subliniind că aceste idei sunt o problemă reală. „Frazele atrăgătoare despre familie, Dumnezeu sau patrie, care au fost atent țintite, scurte și ușor de înțeles, spunând fiecăruia ce dorește să audă”, a concluzionat Hunor.
Kelemen Hunor: Legătura lui Călin Georgescu cu rețeaua Caraman
Kelemen Hunor a subliniat că Călin Georgescu poate fi asociat, prin mentorul său, cu Mihai Caraman, un cunoscut agent dublu care a spionat NATO pentru KGB. Caraman a reușit, în anii ’50 și ’60, să penetreze structura NATO, transmițând informații către Direcția de Informații Externe a Securității și KGB.
Mihai Caraman a fost implicat în activități de spionaj atât pentru regimul comunist din România, cât și pentru Uniunea Sovietică. După ce a fost expulzat din Franța din cauza unei breșe de securitate, el a continuat să activeze în cadrul Securității. După 1990, Caraman a fost reactivat și a ocupat funcții importante în Serviciul Român de Informații Externe, dar a fost înlăturat din funcție sub presiunea secretarului general al NATO, Manfred Worner.
Kelemen Hunor a evidențiat importanța transparenței și a explicării unor fenomene sau decizii importante în contextul societății actuale, subliniind că lipsa de claritate poate alimenta teorii conspiraționiste și neîncrederea în instituții.
