„`html
Mesajele soldaților ruși înainte de a muri în războiul din Ucraina
Din 2022, jurnalista Asiia Nesoeva din Tatarstan a început să colecționeze ultimele mesaje pe care soldații ruși le-au trimis celor dragi înainte de a cădea în lupte. Aceste mesaje, transmise de soldați către familii și prieteni, oferă o privire tulburătoare asupra realității din frontul ucrainean, în care mulți soldați se confruntă cu condiții extrem de dificile.
Un exemplu emoționant este mesajul lui Ildar, un tânăr de 30 de ani din Tatarstan, care a relatat despre schimbările din unitate după ce a fost externat din spital. „Băieții chiar se tem să menționeze problemele de sănătate… Când s-a întors, l-au băgat în groapă. Cred că toți cei de aici au înnebunit, nu a mai rămas nimic uman în ei. Spune-i Mașei că te iubesc foarte mult,” a scris el, lăsând în urmă un mesaj de dragoste pentru iubita sa.
Un alt mesaj, aparținând lui Evgeni, de 25 de ani, descrie o situație extrem de critică: „Murim aici, în tranșee, fără apă și mâncare… Când vom mai primi mâncare data viitoare, nu știm. Cel mai greu e fără apă. Cred că voi ieși din tranșee pentru a întâlni o moarte rapidă.” Aceste cuvinte demonstrează disperarea și lipsa de speranță cu care se confruntă soldații în condițiile de război.
Între timp, Daria, soția lui Evgeni, își amintește de el ca fiind un bărbat responsabil, care își respecta angajamentele. „A fost un bărbat adevărat. Nu căuta scuze, nu își transfera responsabilitățile asupra altora,” a declarat ea, subliniind caracterul lui puternic și dedicarea față de familie.
Aceste mesaje sunt mai mult decât simple cuvinte; ele reflectă realitatea cruntă a războiului și impactul devastator pe care acesta îl are asupra soldaților și familiilor lor.
„`
Mesajele soldaților ruși înainte de moarte
Într-o atmosferă de incertitudine și frică, soldații ruși își transmit ultimele mesaje către cei dragi, conștienți de pericolul iminent al războiului. Unul dintre aceștia, un soldat cu cinci copii, își împărtășește sentimentele de descurajare, spunând: „Când vine seara, simt că nu mai pot. A trecut o zi. Nu cred că m-am mai simțit atât de rău până acum, în afară de înmormântarea părinților mei.”
Un alt soldat, Radik, descrie condițiile dure ale conflictului: „Avem poziția noastră, iar la 600 de metri distanță este o poziție a lor. Principalul lucru este să ai o gaură adâncă săpată în pământ și să te ascunzi rapid imediat ce auzi sunetul unui obuz tras.” El își exprimă dorința de a găsi o dronă căzută, sperând că acest lucru îi va aduce cinci zile de permisie, visând cu disperare la întoarcerea acasă.
Mesajele transmise de soldați reflectă nu doar teama și incertitudinea, ci și dorința profundă de a se reconecta cu familiile lor. Denis, un alt soldat, își scrie mama: „Mamă, nu-i suna pe comandanți și nu le căuta numerele de telefon. Vreau să mă întorc acasă. Dacă nu, poate ne vom întâlni într-o zi.”
Aceste mărturii emoționante oferă o privire asupra realității tragice a soldaților, confruntați cu un război care îi desparte de cei dragi și îi expune la pericole mortale. În acest context, cuvintele lor devin un testament al umanității în mijlocul haosului.
Mesajele soldaților ruși către cei dragi înainte de a muri
În contextul conflictului din Ucraina, soldații ruși își transmit ultimele mesaje către familiile lor, împărtășind nu doar dragostea, ci și realitatea sumbră a situației în care se află. Un soldat din Samara, Alexander, a povestit despre dificultățile întâmpinate de batalionul său, menționând că „există deja un munte de cadavre înalt de doi metri, lângă adăpost”. Aceasta subliniază gravitatea situației și pierderile umane imense cu care se confruntă trupele.
Elena, soția unui soldat decedat, a adus în atenție visurile neîmplinite ale soțului său, care, deși a dorit să devină muzician, s-a alăturat frontului din lipsă de opțiuni financiare. „A fost sufletul meu pereche”, a spus ea, evidențiind legătura profundă dintre ei.
Un alt soldat, Razil, a trimis un mesaj de încurajare pentru soția sa, spunând: „Nu-ți face griji, draga mea, totul va fi bine.” Soția sa a dezvăluit că, după mobilizare, el nu a menționat niciodată problemele cu care se confrunta, ci a trimis doar mesaje optimiste și fotografii cu zâmbetul pe buze.
Aceste mesaje reflectă nu doar dragostea și dorința de a proteja familia, ci și realitatea brutală a războiului, unde soldații se confruntă cu moartea și suferința în fiecare zi. Tragedia pe care o trăiesc acești oameni și familiile lor este un testament al impactului devastator pe care îl are conflictul asupra vieților individuale.
Mesajele soldaților ruși către cei dragi, înainte de a muri
Într-un context marcat de violență și nesiguranță, soldații ruși își transmit mesajele emoționante către familiile lor, înainte de a-și pierde viața pe front. Un tânăr de 26 de ani din Tatarstan descrie luptele constante, menționând: „Aici luptele sunt constante, ne petrecem literalmente câteva ore aici, luăm o pauză și apoi ne întoarcem la luptă. Avem bătălii zilnice de 200-300 de persoane”. El adaugă cu tristețe: „Există deja un munte de cadavre înalt de doi metri lângă adăpost”.
Acest soldat își exprimă temerile legate de supraviețuire: „Sper să trăiesc până la mutare. Seara sunt -5 grade și încep să-mi înghețe picioarele și mâinile. În plus, nu am niciun fel de comunicare cu lumea exterioară”. De asemenea, el subliniază lipsa de reacție din partea comandanților: „Ceea ce mă enervează cel mai mult este faptul că, atunci când raportăm astfel de probleme personalului de comandă, acesta se preface că face ceva în acest sens”.
Tatăl unui soldat decedat își amintește despre fiul său, un inginer care a fost mobilizat pentru război. „A fost promis că va fi repartizat în trupele de geniu, dar în cele din urmă a ajuns în infanterie. A murit la un an după ce a fost trimis pe front”, povestește el, evidențiind tristețea și regretul pentru pierderea suferită.
Un alt soldat, Roman, reflectează asupra situației dificile în care se află: „Cred că nimeni nu are nevoie de mine. Suntem aruncați în contraatacuri, iar în urma acestor acțiuni sunt aruncate cadavrele, pentru că, așa cum spune proverbul, „nu ai cadavru, nu ai probleme””.
Într-o altă poveste, Svetlana, prietena unei victime, vorbește despre cum acesta a ajuns pe front după ce a fost eliberat dintr-o colonie penală. „A murit la două luni după ce a plecat pe front. Îmi reproșez că nu l-am convins să renunțe la război”, mărturisește ea.
Aceste mesaje reflectă nu doar suferința și teroarea trăită de soldați, ci și impactul devastator al războiului asupra familiilor lor și al comunităților.