O situație fără precedent la CCR privind pensiile speciale
Fostul judecător al Curții Constituționale, Petre Lăzăroiu, a declarat că este „fără precedent” ca plenul CCR să nu aprobe cererea de amânare formulată de judecători în dosarul pensiilor speciale. Lăzăroiu a explicat că, în cei aproape 11 ani petrecuți la Curte, nu a existat o situație în care judecătorii să ceară amânarea, iar plenul să respingă această solicitare.
Întrebat dacă legea ar putea avea probleme la Curtea Constituțională, Lăzăroiu a afirmat că „are multe probleme”, dar a subliniat că „important este să se hotărască”. El a menționat că legea este discriminatorie, deoarece doar pensiile magistraților sunt luate în discuție, în timp ce restul pensiilor de serviciu nu sunt incluse. „Este o discriminare care se vede”, a adăugat el.
Referitor la cuantumul pensiei, Lăzăroiu a declarat că „pensia în sine, care se spune că ar fi de 70% după proiecția domnului Bolojan, când de fapt este 50%”. El a comparat această situație cu perioada comunistă, menționând că „nici pe vremea lui Ceaușescu nu era 50%, era spre 60%”. De asemenea, a subliniat că, în general, pensiile magistraților sunt mai mari decât ale celorlalte categorii de pensionari.
Lăzăroiu a explicat de ce consideră că situația de la Curte este „fără precedent”: „Am stat aproape 11 ani în Curte. N-a existat o situație la Curtea Constituțională în care trei judecători să ceară o amânare și plenul să nu fie de acord. Deci este fără precedent. Asta este regula, nu se poate. Dacă trei judecători cer amânare, este obligatoriu.”
El a adus în discuție o amânare din 2018, care a fost legată de o chestiune care îl viza pe Dragnea, afirmând că „s-a cerut amânare și s-a intrat cu amânare în noul plen. N-a fost niciun fel de problemă.”
Referindu-se la modul în care se iau deciziile în CCR, Lăzăroiu a menționat că „dacă din acest punct de vedere rezultă un fapt care duce la o concluzie, și acest punct de vedere nu este așteptat și nu se vede, se forțează practic adoptarea unei soluții care să convină unei părți, adică a celor cinci.”
El a explicat și ce înseamnă „negocierea” în cadrul Curții: „Nu e vorba de o negociere în sens comercial. (…) Acolo se aduc argumente și contraargumente. Asta înseamnă negocierea. Practic, când eram în dubiu asupra unei soluții, ne luptam, și nu vă spun cât de tensionați eram, dar după ce adoptam soluția, puteam să mergem la o bere împreună.”