Viața Bătrânilor Din Pescueza: Un Sat Menținut În Viață
În sud-vestul Spaniei, satul Pescueza se evidențiază printr-o comunitate vibrantă, în care vârstnicii joacă un rol esențial în menținerea vieții locale. Aici, un cămin pentru vârstnici permite seniorilor să rămână aproape de familiile și prietenii lor, contribuind la păstrarea tradițiilor și legăturilor sociale.
Herminia Sanson Martin, o locuitoare de 85 de ani, își desfășoară activitățile zilnice în sat, îngrijind măslinii și interacționând cu vecinii. „Rămân în satul meu, încă mai am multe de făcut”, afirmă ea, subliniind importanța conexiunilor cu comunitatea. În Pescueza, vârstnicii nu sunt izolați; dimpotrivă, se bucură de libertatea de a-și stabili propriul program zilnic, fără o rutină strictă.
Satul are doar 150 de locuitori, dar centrul pentru vârstnici asigură nu doar îngrijire, ci și continuitatea vieții sociale. Constantina Rodriguez Llano, cea mai în vârstă locuitoare de 97 de ani, povestește cum legăturile de familie și prietenie fac din Pescueza un loc special. „Suntem cu toții vecini sau rude. Mă înțeleg bine cu toată lumea, sunt fericită”, spune ea.
Infrastructura prietenoasă pentru seniori și inițiativele locale sunt gestionate de o asociație care se dovedește a fi vitală pentru supraviețuirea satului. Cristina Iglesias Fernandez, președinta asociației, subliniază că menținerea vârstnicilor acasă ajută nu doar comunitatea, ci și economia locală, asigurând locuri de muncă și servicii esențiale.
În ciuda provocărilor întâmpinate de multe sate din zonă, Pescueza beneficiază de un mic supermarket care răspunde nevoilor rezidenților. Almudena Salvatierra Diaz, proprietara magazinului, confirmă impactul pozitiv pe care vârstnicii îl au asupra afacerii sale, afirmând că „toți oamenii care nu au plecat fac cumpărături la magazinul meu.”
Astfel, Pescueza se dovedește a fi un exemplu de cum vârstnicii pot da viață unei comunități, demonstrând că legăturile interumane și sprijinul reciproc sunt esențiale pentru prosperitatea unei localități.
Satul din Spania, susținut de vârstnici
Satul este menținut în viață datorită eforturilor bătrânilor care locuiesc aici. Fostul primar, Jose Vicente Granado, subliniază că funcționarea centrului comunitar se bazează pe contribuțiile voluntarilor, dar subliniază că există o nevoie acută de subvenții pentru a asigura continuitatea acestuia. „Nicio companie nu și-ar asuma responsabilitatea financiară pentru un sat cu atât de puțini locuitori,” a declarat el.
Centrul comunitar se teme de dispariția subvențiilor, iar Cristina Iglesias Fernandez, directoarea centrului, avertizează: „Încă nu știm ce se va întâmpla în 2025. Doar cu contribuțiile rezidenților și cu fonduri publice nu am putea menține serviciile în funcțiune.”
Herminia, o cultivatoare de măslini, își exprimă speranța că centrul va continua să funcționeze, având în vedere că mulți dintre locuitorii satului au peste 60 de ani. „Dacă aș avea vreodată nevoie urgentă de un loc de îngrijire, s-ar putea să nu existe unul. Deocamdată mă descurc bine, am o cameră pe care o împart cu o altă rezidentă, nu sunt singură,” a declarat aceasta.
Mai bine de jumătate dintre locuitorii satului au vârste de peste 60 de ani, iar acest număr este în continuă creștere. Totuși, comunitatea este hotărâtă să facă tot posibilul pentru a-și menține satul în viață.
