Semnele alunițelor care pot ascunde riscuri: ghid esențial pentru evaluarea dermatologică
Majoritatea alunițelor sunt inofensive, dar unele pot prezenta riscuri semnificative pentru sănătate. Monitorizarea atentă a pielii, consultațiile dermatologice periodice și respectarea recomandărilor preventive sunt esențiale pentru depistarea timpurie a melanomului, o formă agresivă de cancer cutanat. Alunițele, sau nevi pigmentari, sunt leziuni cutanate rezultând din acumularea melanocitelor, celulele responsabile de producerea melaninei. Acestea pot fi plate sau proeminente, cu aspect uniform sau variat, și se pot forma pe orice parte a corpului.
Tipurile de alunițe și riscurile asociate
Alunițele se împart în două categorii principale:
- Alunițele congenitale: Apăreau de la naștere sau în primii ani de viață, iar cele de dimensiuni mari prezintă un risc mai ridicat de transformare malignă.
- Alunițele dobândite: Acestea apar pe parcursul vieții și includ:
- Alunițe comune: au formă regulată, margini bine delimitate și culoare uniformă, prezentând un risc redus pentru sănătate.
- Alunițe atipice: se caracterizează prin margini neregulate, variații de culoare și dimensiuni mai mari, ceea ce poate crește riscul de melanom, mai ales la persoanele cu antecedente familiale.
Factori care contribuie la formarea alunițelor
Principalele cauze includ:
- Genetica: Determină numărul și tipul alunițelor.
- Expunerea la radiațiile ultraviolete: Arsuri solare repetate pot favoriza apariția alunițelor și cresc riscul de modificări maligne.
- Expunerea intensă și intermitentă la soare: Chiar și expunerea scurtă, dar severă, poate avea efecte pe termen lung.
- Modificările hormonale: Perioadele de pubertate, sarcină sau tratamente hormonale pot determina apariția de alunițe noi.
Semne de alarmă pentru alunițe
Orice modificare recentă a unei alunițe trebuie evaluată de un medic dermatolog. Specialiștii recomandă regula ABCDE pentru identificarea semnelor de alarmă:
- A – Asimetria: Alunița nu are aceeași formă pe ambele jumătăți.
- B – Margini neregulate: Conturul aluniței este zimțat sau neclar.
- C – Culoare variabilă: Alunița are mai multe nuanțe sau își schimbă culoarea.
- D – Diametru mare: Peste 6 milimetri sau în creștere rapidă.
- E – Evoluție rapidă: Modificări vizibile într-un timp scurt.
Alunițele care sângerează, provoacă mâncărime, devin dureroase sau se inflamează necesită evaluare dermatologică imediată. Majoritatea melanoamelor sunt leziuni nou apărute, nu transformări ale alunițelor vechi, ceea ce face esențială evaluarea oricărei leziuni pigmentare recente.
Evaluarea riscului unei alunițe
Diagnosticul începe cu un consult dermatologic complet, completat de dermatoscopie, o metodă care permite analiza detaliată a aluniței. Realizarea anuală a hărții dermatoscopice digitale ajută la identificarea modificărilor subtile sau a leziunilor nou apărute. În cazul suspiciunii de malignitate, se recomandă excizia chirurgicală completă, urmată de examen histopatologic.
Riscurile alunițelor apărute după vârsta de 30 de ani
Apariția alunițelor noi după 30 de ani este mai puțin frecventă, dar atunci când apar, pot fi cauzate de expunerea cumulativă la soare, modificările hormonale sau procesele de îmbătrânire a pielii. Evaluarea dermatoscopică periodică devine esențială pentru diagnosticarea precoce.
Prevenirea cancerului de piele
Pentru a preveni cancerul de piele, se recomandă:
- Limitarea expunerii la soare, evitând orele de vârf.
- Utilizarea unei creme cu SPF 50 chiar și în zile înnorate.
- Evitarea solarului.
- Purtarea de haine de protecție, cum ar fi pălării și ochelari de soare.
- Autoexaminarea regulată a pielii pentru a verifica alunițele și leziunile noi.
- Control dermatologic periodic, ideal cu hartă dermatoscopică, pentru depistarea precoce a melanoamelor.
Atenția la modificările pielii și consultațiile dermatologice regulate pot reduce semnificativ riscul de complicații și pot proteja sănătatea pielii pe termen lung.
