Supraviețuitorii atacurilor chimice din Siria își împărtășesc experiențele
În 2013, rachete care conțineau sarin au fost lansate în suburbii controlate de rebeli din Ghouta, provocând moartea a sute de oameni. Între 2013 și 2018, Human Rights Watch a documentat cel puțin 85 de atacuri cu arme chimice în Siria, majoritatea fiind atribuite regimului lui Bashar al-Assad.
Tawfiq Diam, un supraviețuitor al atacurilor chimice, a pierdut soția și cei patru copii în 2018, când un atac cu clor a avut loc în Douma. „Dacă aș fi vorbit înainte, forțele lui Bashar al-Assad mi-ar fi tăiat limba. Mi-ar fi tăiat gâtul”, a declarat el, menționând că acum, după fuga lui al-Assad, poate vorbi liber despre tragedia familială.
Pe 7 aprilie 2018, regimul lui al-Assad a folosit arme chimice în Douma, conform unui raport al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW). Elicopterele siriene au aruncat cilindri cu clor, provocând moartea a cel puțin 43 de persoane, deși Tawfiq estimează că numărul real al victimelor a fost mult mai mare. „Până și eu aproape că am murit. Am fost în spital timp de 10 zile”, a adăugat el.
Guvernul sirian neagă utilizarea armelor chimice, iar Rusia susține că atacul a fost „înscenat”. Ghouta de Est a fost o zonă de intensă dispută în timpul războiului civil sirian, fiind asediată și bombardată de regimul lui al-Assad și de aliații săi.
Khalid Naseer, un alt supraviețuitor, a povestit cum fiica sa Nour, fiul său Omar și soția sa însărcinată Fatima au fost uciși în același atac. „Întreaga lume știe că Bashar al-Assad este un opresor și un mincinos”, a spus el, exprimându-și furia și durerea pentru pierderile suferite.
Povestirile acestor supraviețuitori subliniază impactul devastator al atacurilor chimice și lupta lor pentru dreptate și recunoaștere.
Supraviețuitorii atacurilor chimice din Siria cer dreptate
Supraviețuitorii atacurilor chimice din Siria, orchestrate de regimul lui Bashar al-Assad, își împărtășesc pentru prima dată experiențele traumatizante. Khalid și Tawfiq, doi dintre aceștia, cred că rămășițele familiilor lor au fost îngropate într-o groapă comună și solicită ca acestea să fie dezgropate pentru a le oferi o înmormântare demnă. „Vrem noi investigații asupra atacului”, afirmă Khalid, subliniind că mărturiile oferite de mulți sirieni în fața misiunii de stabilire a faptelor OIAC în 2019 au fost influențate de frica față de regimul lui al-Assad.
Abdul Rahman Hijazi, un alt supraviețuitor, a declarat că a fost forțat să mintă despre circumstanțele atacului. „Ofițerii de informații m-au reținut și mi-au spus să spun că oamenii au fost uciși din cauza inhalării de praf, nu din cauza armelor chimice”, a spus el, adăugând că a fost amenințat că familia sa nu va fi în siguranță dacă nu se conformează. Această frică a dus la o tăcere pe termen lung în comunitate, iar Abdul Rahman se simte izolat și lipsit de oportunități după ce a depus mărturie.
El solicită acum o nouă anchetă, dorind ca adevărul să iasă la iveală. „Vreau dreptate pentru fiecare părinte”, a conchis el, exprimând nevoia urgentă de justiție pentru victimele atacurilor chimice din Siria.
