36 de ani de la Revoluția din ’89: Timișoara, orașul care a spus „Jos Ceaușescu” pe 16 decembrie
Acum 36 de ani, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă la Timișoara, cerând libertate și declanșând prăbușirea dictaturii comuniste. „Jos Ceaușescu” a fost strigătul care a schimbat destinul României, însă libertatea a fost plătită cu vieți.
În seara zilei de 15 decembrie 1989, sute de oameni s-au strâns în fața locuinței pastorului László Tőkés, situată în Piața Maria. A doua zi, pe 16 decembrie, mulțimea a crescut, iar din rândul manifestanților s-a auzit primul strigăt „Jos Ceaușescu”. Protestul local s-a transformat rapid într-o revoltă deschisă împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu.
Autoritățile au început să intimideze protestatarii prin intervenții în forță, însă în zadar. Mulțimea nu s-a dispersat, iar represiunea regimului a devenit extrem de dură în zilele următoare. Pe 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu a convocat o teleconferință și a anunțat că a dat ordin să se tragă: „Se somează, oricine nu se supune se socotește în stare de necesitate și se aplică legea!”, a precizat el.
În oraș au început să se audă focuri de armă, iar luptele de stradă între civili și militari s-au intensificat. Grupuri de tineri civili au început să scandeze: „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Vrem o țară liberă!”. Pe 18 decembrie, în timpul vizitei oficiale a lui Ceaușescu în Iran, Timișoara era marcată de haos: vitrinele magazinelor erau sparte, milițienii erau prezenți peste tot, iar militarii ordonau oamenilor să circule fără oprire.
În aceeași zi, 30 de tineri au ieșit în fața catedralei din Timișoara să repete colinde, iar câteva sute de manifestanți li s-au alăturat, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă. Generalul Constantin Nuță a convocat o ședință în urma căreia s-au stabilit condițiile derulării operațiunii „Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timișoara la București pentru incinerare, în încercarea de a șterge urmele represiunii.
Pe 19 decembrie, demonstranții au ocupat centrul Timișoarei, din zona Piața Operei. Cele mai multe întreprinderi din oraș și-au încetat activitatea, organizând mitinguri de protest și formulând revendicări. Militarii au fraternizat cu revoluționarii, scandând: „Armata e cu noi!”. Un număr de 40 de cadavre ale victimelor represiunii au fost transportate în secret de la morga Spitalului Județean Timiș la București, unde au fost incinerate.
În balconul Operei, primarul Timișoarei a primit revendicările protestatarilor, care includeau eliberarea arestaților, redarea cadavrelor familiilor, demisia lui Nicolae Ceaușescu și circulația liberă a oamenilor și ideilor. După întoarcerea din Iran, Ceaușescu a decretat starea de necesitate, acuzând „elemente huliganice” că au provocat distrugeri pentru destabilizarea țării și a dat vina pe agențiile străine de spionaj.
Pe 17 și 18 decembrie 1989, la Timișoara, zeci de oameni au murit, iar alte câteva sute au fost răniți în urma intervențiilor armatei și a forțelor de ordine.
