De ce Dragoș Anastasiu nu a fost urmărit penal în scandalul „taxei de protecție” pentru ANAF
Dragoș Anastasiu a recunoscut în fața procurorilor și judecătorilor că, timp de opt ani, a plătit peste 150.000 de euro drept mită mascată, denumită „taxă de protecție”, prin intermediul firmei pe care o reprezenta. Cu toate acestea, el nu a fost urmărit penal de Direcția Națională Anticorupție (DNA) și a avut doar calitatea de martor în acest caz.
Scandalul a început când Cristian Băciucu, partenerul său de afaceri, a denunțat-o pe fosta consilieră din cadrul ANAF, Angela Burlacu, la DNA, ceea ce i-a conferit lui Băciucu statutul de „martor denunțător”. Conform legislației, Codul Penal stipulează că „mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat”. Aceasta a fost baza pentru care Anastasiu nu a fost acuzat.
Mita a fost oferită sub forma unor contracte fictive de consultanță între Touring Eurolines SA și firma reprezentată de consiliera ANAF. Declarațiile lui Anastasiu au fost similare cu cele ale martorului denunțător, Băciucu. Totodată, procurorii au reținut că infracțiunile săvârșite de consiliera ANAF au fost în raport cu compania, nu cu persoanele fizice.
În 2009, Angela Burlacu a efectuat un control asupra documentelor companiei Touring Eurolines SA, în cadrul căruia a comunicat lui Anastasiu că societatea nu a putut prezenta toate documentele necesare, sugerând că situația ar putea avea conotații penale. Ulterior, ea le-a propus o soluție pentru a evita problemele legale, propunând un contract de consultanță fictiv, pentru care firma lui Anastasiu urma să plătească lunar o sumă considerabilă. Această sumă a fost considerată de reprezentanți o „taxă de protecție”.
Pe parcursul a opt ani, firma lui Anastasiu a plătit aproximativ 170.000 de euro prin facturi fictive către compania reprezentată de Angela Burlacu.
De ce Dragoș Anastasiu nu a avut dosar penal pentru dare de mită
Dragoș Anastasiu a explicat că a fost nevoit să plătească „taxa de protecție” din cauza problemelor financiare cu care se confrunta firma pe care o reprezenta în anul 2009, provocate de criza economică și de întârzierile în soluționarea deconturilor de TVA de către stat. În acest context, el a menționat că amenințările venite din partea consilierului ANAF, care sugera posibile consecințe grave precum „pușcărie” și „distrugerea afacerii”, l-au determinat să accepte propunerea de a semna un contract cu inculpata.
Motivarea instanței subliniază că Anastasiu a considerat că perspectiva unei anchete penale și a prelungirii controalelor fiscale ar putea conduce la insolvența firmei și la concedierea personalului, afectând astfel peste 20.000 de călători care utilizau serviciile companiei sale.
