Cum a devenit moneda românească „leu”? Povestea fascinantă a denumirii sale originale, „român”
Colecționarii au ocazia să exploreze istoria leului românesc la muzeul Băncii Naționale din Capitală, unde sunt expuse peste 500 de exponate, de la primele monede emise în statele medievale până la bancnotele actuale din polimer. Atracția principală o reprezintă mașinile utilizate în procesul de fabricare a monedelor, unde vizitatorii pot observa cum se băteau banii pe vremuri, fiind imprimați pe ambele fețe.
Un aspect interesant al expoziției este modul de numărare a monedelor, unde monedele de 10 bani sunt introduse într-o cuvă, iar o mașină specială se ocupă de numărarea pieselor. Aceste monede sunt apoi rulate în fișicuri, pregătite pentru circulație. De asemenea, sala aurului prezintă patru lingouri și câteva monede de aur, cu o valoare estimată de aproximativ 5 milioane de euro.
Expoziția este ghidată, oferind publicului oportunitatea de a descoperi poveștile mai puțin cunoscute, inclusiv originea numelui „leu”. Inițial, moneda românească urma să se numească „român”, inspirată de francul francez. Cu toate acestea, leul românesc a fost introdus în lege în 1867, denumirea venind de la o piesă de tip taler, numită „Leuven Taler”, provenită din Țările de Jos.
Printre exponate se numără și primele monede românești, bătute în 1868, după venirea Regelui Carol pe tron, realizate la Monetăria din Birmingham. De asemenea, sunt prezentați primii bani de hârtie, tipăriți în 1877, cu elemente inspirate din operele lui Grigorescu. În 1999, anul eclipsei de soare vizibile din România, a fost emisă prima bancnotă din polimer, cea de 2.000 de lei, care rămâne râvnită de colecționari. Vizitatorii pot încerca să ridice un lingou de aur de 13 kilograme, expus în cadrul muzeului.
