Mircea Lucescu: Maestrul antrenoratului care a redefinit excelența pe terenul de fotbal

Mircea Lucescu: Maestrul antrenoratului care a redefinit excelența pe terenul de fotbal

Mircea Lucescu a fost unul dintre cei mai titrați și de succes antrenori din istoria fotbalului românesc. Cu o carieră ce a început în liga secundă și a culminat cu performanțe în Liga Campionilor, Lucescu s-a remarcat la toate echipele pe care le-a condus. A fost aproape de echipa națională, pe care a antrenat-o atât la începutul, cât și la sfârșitul carierei sale. Mircea Lucescu a murit marți seara, conform anunțului Spitalului Universitar din București.

Născut pe 29 iulie 1945, la București, Lucescu și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 București. A fost transferat la Dinamo București între 1963-1965, debutând în prima divizie. Între 1965-1967 a jucat la Știința București, revenind apoi la Dinamo, unde a obținut cinci titluri de campion al României și o Cupă a României, încheind cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A acumulat 360 de prezențe în prima divizie, marcând 78 de goluri și având 70 de selecții în echipa națională.

Începutul carierei de antrenor

În toamna anului 1979, Lucescu începe să antreneze echipa Corvinul Hunedoara ca antrenor-jucător, promovând echipa în Divizia A. Între 1981-1986, a fost antrenorul echipei naționale a României, reușind calificarea la Euro ’84. A antrenat apoi Dinamo București, câștigând un titlu național și două Cupe ale României, stabilind un record ca cel mai în vârstă antrenor în Divizia A, la 45 de ani.

Succes internațional

În 1990, Lucescu pleacă în Italia, antrenând formațiile Pisa, Brescia și Reggiana, promovându-le în prima divizie. Revenind în țară, a câștigat Cupa României cu Rapid București în 1998, iar la 30 noiembrie 1998 a devenit antrenor principal la Internazionale Milano, fiind demis după câteva luni. A revenit la Rapid, câștigând campionatul 1998-1999.

Între 2000-2002, a antrenat Galatasaray Istanbul, câștigând Supercupa Europei și campionatul Turciei. În 2002, a preluat rivala Beșiktaș, cucerind campionatul și ajungând în sferturile Cupei UEFA. Pe 16 mai 2004, Lucescu a preluat echipa ucraineană Șahtior Donețk, transformând-o într-o echipă de renume, câștigând opt titluri naționale, cinci Cupe ale Ucrainei, șapte Supercupe și Cupa UEFA în 2009.

Activitatea recentă și recunoaștere

După perioada la Șahtior, Lucescu a antrenat FC Zenit Sankt Petersburg și echipa națională a Turciei. La 23 iulie 2020, a revenit la Dinamo Kiev, unde a câștigat titlul de campioană. În noiembrie 2023, a plecat de la echipă din cauza condițiilor dificile cauzate de războiul din Ucraina.

Lucescu a primit numeroase distincții, inclusiv Ordinul „Meritul Sportiv” și Ordinul Național „Crucea României” în grad de Cavaler. A fost inclus în clasamentele internaționale ale celor mai buni antrenori și a fost decorat de președintele Ucrainei cu Ordinul de Merit clasa I. De asemenea, s-a dedicat educației jucătorilor săi, încurajându-i să frecventeze teatrele și să citească cărți.

Fiul său, Răzvan Lucescu, a fost de asemenea fotbalist și antrenor, conducând clubul PAOK Salonic din Grecia.