Vicepreședintele Salvamont atrage atenția asupra deficitului de angajați
Vicepreședintele Salvamont România, Sebastian Marinescu, a subliniat problema lipsei de personal din serviciile Salvamont, evidențiind presiunea bugetară pe care județele montane o suportă, deoarece activitatea acestor servicii, inclusiv salariile personalului, este acoperită din bugetele județene. El a propus asigurarea unei finanțări distincte, stabile și predictibile de la bugetul de stat pentru componenta de personal operativ, care să includă salarii, sporuri, plata muncii suplimentare, asigurări și pregătire profesională.
În prezent, serviciile publice Salvamont sunt finanțate integral din bugetele județelor sau ale autorităților locale, ceea ce generează un dezechilibru. Județele cu relief montan trebuie să susțină din resurse proprii funcționarea unui serviciu public de urgență esențial, în timp ce județele fără munți pot utiliza aceleași resurse pentru alte investiții. Sebastian Marinescu a subliniat că muntele este o resursă importantă pentru România, dar nu ar trebui să reprezinte o penalizare bugetară pentru județele care îl administrează.
Marinescu a insistat asupra necesității unui parteneriat real între administrația centrală și cea locală în ceea ce privește organizarea, dotarea și dezvoltarea serviciilor Salvamont, subliniind că autoritățile locale nu pot suporta singure întreaga finanțare a unui serviciu care face parte din sistemul național de urgență.
În ceea ce privește structura echipelor de salvare, normele preconizează că o formație de salvare montană trebuie să aibă minimum șase salvatori. Totuși, pentru a respecta timpul legal de muncă, repausul, concediile și pregătirea, sunt necesare aproximativ cinci schimburi complete, adică 30 de salvatori montani pentru o singură formație operativă. În județele cu teritorii montane extinse, necesarul de personal este semnificativ mai mare. La nivel național, gradul de acoperire a necesarului operativ este de doar 17,85%, deși echipele Salvamont au reușit să răspundă tuturor solicitărilor, ceea ce indică un efort excepțional din partea personalului existent.
Marinescu a menționat că salvatorii montani sunt adesea solicitați din timpul liber și primesc un spor de condiții periculoase sau vătămătoare de 300 de lei lunar. El a subliniat necesitatea introducerii unei grile naționale unitare, a unei compensații de risc proporționale cu activitatea desfășurată și a reintroducerii salvatorilor montani în categoria personalului pentru care munca suplimentară poate fi plătită atunci când recuperarea nu este posibilă.
În concluzie, Marinescu a evidențiat că, în condițiile lipsei de personal, acordarea timpului liber compensatoriu pentru salvamontiști devine aproape imposibilă fără a diminua capacitatea de intervenție. El a subliniat că nu se poate spune unei persoane care apelează 112 că programul s-a încheiat sau că salvatorul nu poate pleca în misiune din cauza recuperării sau a limitărilor bugetare ale județului.